Veșnica întrebare...

            Ce să mai gătesc azi?

            

           Probabil când ajungi la o anumită vârstă și dacă mai ești și femeie căsătorită ( + alți copii, pe lângă soțul tău) începi să te saturi de gătit... sper că nu e ceva general valabil, vreau să rămână vie în mine plăcerea cu care gătesc din inimă, pentru cei dragi, preparate sănătoase. 

           De aceea, când aud o femeie că nu știe ce să gătească astăzi, mă sperii puțin. Nu există să nu ai ce găti, deschizi internetul și e plin de rețete sau pur și simplu vezi ce ai prin casă și inventezi, ești femeie, iar femeia poate să distrugă și să reclădească lumea asta oricând... așa că un amărât de meniu nu ar trebui să îți ridice probleme existențiale. 

           Cu toate acestea, eu știu care este de fapt adevărata cauză, de ce femeile se satură la un moment dat sau intră într-o disperare privind gătitul.

           Dragă floare delicată, am trecut și eu prin situația asta: gătești cu suflet, îți sacrifici din timpul tău pentru ceilalți, iar la sfârșit pe lângă lipsa unui banal mulțumesc, ți se mai și comentează cu inconștiență de către cei pe care îi iubești. Și atunci tu ce faci? Aduni resentimente și frustrări în tine și nu mai ai nicio motivație să gătești decât aceea de a nu-i lăsa să moară de foame sau mai grav, să se apuce să pună pisica pe grătar. 

           Ce e de făcut? Să-ți spun ceva: spiritul feminin e prea valoros ca tu să-l împovărezi cu frustrări. Noi avem o misiune nobilă de îndeplinit pe pământul acesta, aceea a cultivării și dezvoltării iubirii, iar înveninarea sufletului cu supărări aberante (pentru că soțul dorea supa cu un grad mai călduță sau că aceeași rețetă de ciorbă azi i se pare prea lichidă, mâine prea groasă) nu ne ajută deloc. Prostii! Chestii care ne țin în loc și ne îmbolnăvesc. 

           Cum a rezolvat Berbecul problema? Ați spune că a început să dea cu coarnele în stânga și-n dreapta, a amenințat și a condamnat. Nu, nu, aici aveți de-a face cu un berbec o idee mai zen. 

            Să pornim de la iubire. Adevărata iubire e dezinteresată, nu așteaptă nimic în schimb, aduce după ea compasiunea și răbdarea cu sufletele care încă nu au ajuns pe treapta unde ești tu aici și acum. Astfel, spunem că iubirea nu are așteptări de la nimeni. Iubesc acești oameni, gătesc pentru ei și nu am nici cea mai mică așteptare. Dacă îmi mulțumesc, mă bucur, dacă nu o fac, mă bucur pentru că am reușit să le ofer ceva ce eu am făcut cu dragoste, dacă îmi comentează și devin obraznici, îi iert cu înțelegere și răbdare.

             Femeie care gătești și care probabil ești și soție și mamă, eliberează-te de așteptări! Iubește și lasă potențialul tău feminin să se manifeste. Devino ceea ce ești tu cu adevărat, o ambasadoare a iubirii!

               

          Acum, câteva cuvinte pentru bărbați, copii, soacre, pisici și orice alt suflet care primește o mâncare din partea unei femei fără să ridice un deget: MULȚUMEȘTE! Vei vedea că acest cuvânt aparent banal este mai mult decât suficient pentru o femeie care se sacrifică pentru binele tău. Cuvântul magic aici este: APRECIERE. 

              Dacă ești bărbat și crezi că ai cucerit definitiv o femeie după ce ați început o relație sau v-ați căsătorit, ești un bou. Dacă nu îi dovedești că o apreciezi pentru tot ce face pentru tine, ești un bou care ori își va pierde femeia, ori va fi martorul ofilirii și îmbolnăvirii ei. Un mic gest, o propoziție de apreciere e de ajuns pentru o femeie. Asta o va face să țină capul sus când merge pe stradă, să îți zâmbească și cel mai important: SĂ SE IUBEASCĂ și să iubească viața ei alături de tine, bărbatul în care a avut încredere de la început.

            Sper că m-am făcut înțeleasă și sper că orice femeie care va citi această postare să-și aducă aminte cât e de frumoasă și de valoroasă, iar bărbații să nu devină comozi și să uite de micile gesturi de apreciere, atât de importante pentru sufletul unei femei. Bărbații care se vor  scandaliza de folosirea substantivului comun, bou, înseamnă că se identifică și că sunt întradevăr niște boi. Dar asta nu trebuie să descurajeze pe nimeni, cu sinceritate și voință orice bou poate deveni un adevărat cavaler. 

             Iubite flori, spor la gătit și iubit; scumpi bărbați, fără de care viața noastră nu ar avea culoare, spor la mulțumit și apreciat minunile de lângă voi!

P.S: pentru a răspunde la întrebarea articolului, azi am gătit mâncare de dovlecei cu chiftele de cartofi la cuptor. Rețetele le găsiți în cartea de bucate a Restaurantului Vegetarian Cris din Oradea. 

               
               
         

Să ne îmbrăcăm în verde

       Există nenumărate motive pentru care berbecii iubesc Primăvara... unul dintre ele este explozia de verde; să mai socotim că berbecul nostru este unul așa-zis naturist, fericirea lui este și mai mare!

        Printr-o întâmplare (să ne mințim că există lucruri întâmplătoare), berbecul verde a pus mâna (copita) pe laptop și și-a comandat un storcător manual, cu ax melcat, pe numele lui, Lexen. Așa a început o frumoasă poveste de dragoste... 

       Când l-a privit prima dată, berbecului îi părea firav aparatul și la început i-a fost teamă să îl îmbrățișeze cu toată puterea lui, dar treptat, pe măsură ce servea aparatul cu frunze de păpădie, iubirea dintre ei a crescut odată cu încrederea berbecului îngrijorat.

    Toată noaptea berbecul s-a răsucit de pe o parte pe alta, numărând orele până la dimineață și visând doar sucuri verzi. A doua zi, cum l-au trezit razele de Soare, a dat buzna în bucătărie (după ce s-a spălat pe dinți cu argilă) și a început primul experiment  de berbec maniac cu acest aparat. 

        Cu toată nebunia lui, a reușit să se convingă că simplitatea e cea mai bună decizie atunci când vine vorba de sănătate, așa că a ales să facă un suc din 5 legături de pătrunjel și 2 mere verzi (pe care le-a ținut în apă cu oțet cam 30 min. pentru a scăpa de pesticide și alte sărăcii).

           Din 5 legături de pătrunjel și 2 mere verzi am reușit să umplu 3 pahare normale cu suc (am diluat sucul concentrat cu puțină apă, e prima zi de cură și nu am vrut să fie un șoc pentru nimeni).

           Cobaii berbecului, un geamăn și un săgetător, s-au declarat mulțumiți de suculețul de dimineață (atâta le și trebuia, că mai mult nu primeau!). Geamănul a băut tot în mai puțin de cinci secunde, deci nu știu ce a reușit să analizeze, dar pretențiosul și gingașul săgetător a declarat după minute bune de adunare a curajului pentru a lua paharul în mână și altele pentru a bea tot sucul, că primul nostru experiment bazat pe iar-bă mere la țară.

            

            Acum, vă voi încânta cu propriile concluzii:

             - am cumpărat aparatul cu 178 lei (mi se pare un preț cât de cât acceptabil);

             - e ușor de asamblat/curățat;

             - e manual, nu consumă curent electric (pretenos cu mediul și cu buzunarul);

             - funcționează prin presare la rece, sucul e mult mai viu;

             - pe cutie scrie că e specializat în sucurile verzi din frunze (n-am răbdare să citesc instrucțiunile) dar eu cred că merge și cu fructe și legume zemoase (azi am folosit mere);

             - dacă e manevrat inteligent, intuiesc că e și rezistent în timp;

             - mecanismul e atât de simplu, niște piese de plastic puse cap la cap;

             - după cum se vede în poză masa rezultată din stoarcerea frunzelor e foarte uscată;

             - nu e obositoare învârtirea de manetă, nici nu simți că lucrezi;

             - inițial îmi doream de foarte mult timp un storcător cu ax melcat care costa 300 de euro, dar acum că îl am pe acesta îmi dau seama că e mai mult decât suficient: citricele oricum le storc manual, pentru ierburi și fructe zemoase voi folosi acest aparat, iar restul fructelor și legumelor le voi savura în starea lor naturală.

           

      Pentru ce ne tot complicăm atâta cu tot felul de nebunii scumpe? Simplitatea, fraților, asta e adevărata cale.

             

       Azi e doar prima zi de cură cu ierburi de primăvară și prima zi când am experimentat cu acest aparat. Mă declar mulțumită de performanțele lui cu pătrunjelul verde și cu merele.

Nu vă păcălesc dacă vă spun că gustul combinației pătrunjel-mere a fost chiar bun, deloc grețos, deloc greoi.

       Revin cu alte rapoarte zilele următoare. Noroc la un  pahar verde!