TORT RAW VEGAN "Equilibrium"

                   A fost primul cuvânt care mi-a venit în minte când m-am gândit că ar trebui să numesc cumva rețeta aceasta pentru a-mi fi mai ușor să fac ordine în rețetele de torturi raw vegane. Acest tort este definiția perfectă a echilibrului, echilibru realizat din ingrediente clasice și (aproape) toate românești.

BLATUL:

• 1 borcan de 1l plin cu nucă pe care am pus-o la hidratat câteva ore
• 200 g curmale puse la hidratat vreo 30 min 
• coacăze stafidizate cumpărate de la Alina Mercea
• puțin ovăz cât să absoarbă apa în plus
• 4 linguri ulei de cocos

Am blenduit curmalele cu nuca ajutându-mă de apa în care au stat curmalele și de ulei. Apoi, cu o spatulă, am încorporat coacăzele și ovăzul până s-a îngroșat bine compoziția. Să zic că a intrat cam o cană de ovăz.

Pentru a proteja tava și a dezlipi mai ușor blatul de fundul tăvii, am folosit hârtie de copt.

Urmează UN STRAT DE BANANE (opțional)

• 2 banane tăiate rondele

CREMA DE CIOCOLATĂ

• 400 g caju hidratat 12 ore 
• 4-5 linguri miere
• 5-6 linguri ulei de cocos
• 4 linguri cacao combinată cu karob
• 1 jum linguriță sare de Himalaya
• 2 picături ulei esențial de portocale roșii

TOPPING

• din nucile de la început am pus 2 pumni deoparte pe care le-am mărunțit cu cuțitul mare
• o ciocolată amăruie topită
• boabe de la o jum de rodie
• 3 flori de panseluțe din grădină

       În sfârșit pot veni în fața voastră cu un tort care să aibă și niște cantități mai exacte. L-am făcut pentru ziua unei fetițe, nu știu care este gustul final dar pot garanta pentru fiecare strat în parte, am gustat și din compoziția blatului și din cea a cremei. Gusturi foarte plăcute, delicate, liniștitoare. Puteți jongla cum vreți cu cantitățile, cu uleiul de cocos nu prea, trebuie să aveți minimum 4 linguri de cocos pentru a vi se întări compoziția la frigider. Am lăsat tortul de seara până dimineața în frigider. Dacă vă grăbiți, îl puteți pune 2 ore în congelator. Eu n-am loc în congelator, e plin de zmeură, afine și coacăze.... 

      Mereu mi se părea că îmi iese blatul prea subțire... de data asta clar nu mi-a ieșit blatul subțire. Dacă vreți, puteți pune 600 g caju pentru a fi și crema la fel de groasă ca blatul...sau să puneți mai puțină nucă. Oricum va fi delicios, asta contează și de gusturile fiecăruia. Mereu poți avea surprize chiar și din partea unor membri ai familiei. Să îți spună că le place foarte mult o variantă pentru care tu ai fi pariat că o vor detesta. De aceea trebuie să fim relaxați și să experimentăm cu curaj ascultând mereu de principiile echilibrului, simplității și calității.  

Tort raw vegan fără gluten și fără zahăr

            Cred că de data asta am inventat o rețetă echilibrată, luxoasă și exotică de tort raw vegan. Plus că e și fără gluten, iar data viitoare știu că îmi va ieși perfect blatul (perfect pentru cei care iubesc dulcele, pentru că pentru mine și soțul meu a fost perfect și așa). Crema, în schimb, e divină! A venit totul de la sine și am să împart rețeta cu voi. Sufăr pentru că nu mă voi putea ține de program, nu am timp să postez în fiecare zi pe blog, dar când voi avea ferestre voi posta pe facebook, cu toate că telefonul meu nu face poze prea clare. Nu că aparatul foto ar fi mai cuminte, îl am de un an, am dat bani frumoși pe el și deja nu mai merge decât când are chef. Atâta bai să fie în lumea asta! Așa că voi posta când îmi va permite Universul. Nu mă mai zbat, nu mă mai întristez. Așadar, doamnelor și domnilor, permiteți-mi să vă prezint tortul meu raw vegan fără zahăr și gluten: 

TORT RAW VEGAN FĂRĂ GLUTEN cu cremă de DOVLEAC și PORTOCALĂ

INGREDIENTE BLAT:

• hrișcă fiartă
• 3 linguri ulei de cocos
• 3 linguri cacao
• 4 linguri coacăze stafidizate 

INGREDIENTE PENTRU CREMĂ:

• caju hidratat peste noapte
• 3 linguri ulei de cocos
• 2 felii dovleac copt
• zeama de la o portocală
• 3 linguri miere

STRAT INTERMEDIAR:

• 2 banane tăiate rondele

           Asamblezi totul și lași la frigider minimum 4 ore sau peste noapte. Rezultă un tort echilibrat și reconfortant. Perfect pentru cei care suportă deserturile care nu au 1 kg de zahăr în ele. Crema catifelată și fructată se echilibrează perfect cu gustul puternic al hrișcăi. Iar rondelele de banane se fac și ele simțite discret, dar cu folos. Acesta e doar începutul experimentelor mele cu hrișcă. Am în cap niște variante de bomboane de hrișcă, sper să le fac cât mai curând.

 Vă doresc o săptămână echilibrată și reconfortantă ca acest desert!

CONCLUZII:

•  e de sezon (chiar dacă portocalele sunt cumpărate, teoretic acum e și sezonul lor)
• e foarte ușor de făcut
• e sănătos.... deci un tort mai sănătos decât ăsta și să aibă și gust bun...nu știu, va trebui să mai experimentez 
• rezistă foarte bine în frigider, nu se oxidează crema și are același gust ca în prima zi (eu l-am făcut vineri dimineața, am început să-l mâncăm vineri seara și am tot mâncat din el până azi (luni) dimineața când am lins tava împreună 

Ziua a doua de post, zi portocalie

                 Singurul canal TV la care mă uit ocazional este TV Paprika, iar azi când mă uitam la o emisiune unde bucătarul ăla răzuia coajă de lămâie și de portocală și punea praf de scorțișoară în orice gătea mă gândeam că noi suntem adevărații eroi în lumea asta a gastronomiei, cei care gătesc când pot și cum pot și cât pot acasă. Adevăratul test al gustului și al combinației arm  onioase se dă la masa căminului fiecăruia când trebuie să îi hrănești pe ceilalți (sau doar pe tine) sănătos, echilibrat și delicios. 

                 Azi am mers tot pe simplitate, așa s-a întâmplat. Ieri seară am băgat, cu ajutorul soțului meu, un dovleac la copt iar azi am încercat să-l valorific. Am gătit supă cremă de dovleac, biscuiți de dovleac și un fel de budincă de conopidă la cuptor. Dimineața am început-o cu clasicul pahar de apă, apoi sucul de legume și smothie-ul (avocado, banane, cacao, miere, ulei de in, lapte de susan vreo 2 linguri, apă, coacăze stafidizate). Biscuiții sunt buni de mâncat cu foame. Dacă ești plin nu prea ți se face chef de ei pentru că sunt fără zahăr (cocosul măcinat care a rămas de la laptele de cocos, făină de hrișcă, dovleac copt pisat, zeamă de portocală, puțină scorțișoară, 2 pastile de cardamon, 30 min la 180 grade). Dar, dacă revenim la emisiunile culinare sau la alte poze apetisante cu tot felul de rețete și biscuiții mei ar arăta bine, dar în viața reală nu s-ar bate doi oameni pe ulima bucată. Poate s-ar bate ca să se convingă cine să o mănânce cu forța. Hai că nu-s așa răi, mie-mi plac, cu foame merg foarte bine. Fără glumă, sunt perfecți pentru o gustare extra-mega sănătoasă. Mai sănătos de atât nu poți să ajungi...cu figuri, fără gluten, fără zahăr, fără ulei, lux!

                 Cu supica am avut puțin de lucru să scap de dulceața dovleacului. Simțeam că mi se lipește direct de mațe dulceața aia când gustam. Am pus o lingură de oțet și o jumătate de lămâie stoarsă, dar cred că trebuia să pun mai mult. Oricum mai punem lămâie când servim, așa ne bucurăm și de vitamina C. 

SUPĂ CREMĂ DE DOVLEAC PLĂCINTAR

• dovleac copt
• apă
• sare
• piper
• turmeric
• foarte puțină scorțișoară
• cimbru 
• 1 lingură oțet 
• zeama de la 1 lămâie

                  Budinca aceea de conopidă nu e foarte arătoasă, dar a fost bună, iar rețeta foarte simplă. Am servit-o cu guacamle deasupra. 

BUDINCĂ DE CONOPIDĂ (DE POST)

• 1 conopidă mică-medie fiartă și zdrobită
• 3 cartofi cruzi răzuiți pe răzătoarea mică
• semințe de in măcinate
• condimente și ierburi (am uitat să pun) după pofta inimii

La cuptor a stat cam 40 min.

Ca gustări, azi am avut fructe și o felie de pâine cu maia. Și am încercat să am grijă să beau apă. Nu-i ușor cu băutul de apă în timpul zilei, nu tot timpul îmi iese. Dacă am bea dintr-un izvor și nu din sticle de plastic poate nu mi-ar fi așa greu. 

                     

Prima zi din postul Crăciunului 2018

                 Cei care m-au mai citit și anul trecut știu că am încercat...și aproape reușit... să scriu un fel de maraton pe blog în care să postez o idee de meniu în fiecare zi a postului Crăciunului. Va fi la fel de greu pentru mine ca anul trecut să respect provocarea deoarece și anul acesta voi lucra toată luna decembrie la Târgul de Crăciun din Oradea, unde voi pleca dimineața și mă voi întoarce noaptea. De aceea, meniurile vor fi în primul rând idei de mese de post de luat la pachet și strategii de gestionare a timpului și de a găti cât de sănătos posibil într-un timp foarte scurt.

                Mă distrează cum vorbesc cu cititorii de parcă aș avea 1000 de fani, daaaaar! mare mi-a fost uimirea când m-au oprit câțiva oameni să îmi spună că le face plăcere să-mi citească rețetele de pe blog. Pentru mine a fost un șoc plăcut, într-un timp credeam că îmi risipesc timpul degeaba dar dacă știu că sunt minim 3 persoane în lumea asta pe care le pot inspira sau "ajuta" cu blogul ăsta, cu siguranță voi continua să scriu. Sunt o persoană destul de naivă care încă, îîîîîîîncă mai crede în oameni cu toate că mi-o primesc peste nas destul de des și de aceea vreau să subliniez o dată pentru totdeauna că scriu aceste sfaturi, rețete, invenții proprii sau rețete adaptate de la alții, fără niciun interes ascuns, fără să fac pe deșteapta, fără să râd de alți oameni, fără să mă laud cu ceva anume. O fac pentru că îmi place să gătesc, mă pasionează nutriția sănătoasă, am citit și citesc în continuare pe subiectul acesta și pentru că oamenii sunt din ce în ce mai bolnavi și mor tot mai mulți oameni tineri. Ieri au murit doi foști colegi de-ai mamei mele, nici 50 de ani, de cancer. Adevărul e că viața și mediul în care trăim sunt extrem de poluate. Copii de 2-4 ani să facă cancer, câini să moară de cancer? Mai dă-o naibii de treabă, chiar așa am ajuns?

             Personal, cred că treaba e și complexă și simplă, în același timp! Regulile unei vieți sănătoase sunt simple, după mintea mea, dar se complică treaba deoarece contextul/mediul în care trăim ne pune bețe-n roate. Aerul e poluat, apa, viața noastră e plină de plastic, de paraziți, de stres. Dacă ne-am pune să facem o listă cu toate prostiile din jurul nostru care ne îmbolnăvesc, am face sigur un atac de panică și am deveni paranoici. Dacă până și vopseaua de pereți și mobila nouă se spune că sunt cancerigene, atunci ce sărăcie să mai zicem? Să mergem să trăim în peșteri? Am putea încerca, dar și acolo ne trezim peste un an cu o antenă de telefonie mobilă care ne radiază, deci nu mai scapi oriunde ai fugi. De aceea, trebuie să jucăm cât putem de bine cărțile pe care le avem: să aerisim casa cât de des putem, să păstrăm casa curată, să gătim și să mâncăm/bem cât mai sănătos, să petrecem timp în natură pentru a ne mai filtra plămânii și să lucrăm muuuult la psihicul nostru. Și încă ceva... încrederea în Dumnezeu, sau în viață, sau în Univers, cum vrei să numești... 

              Nu mă consider o creștină prea bună, poate sunt chiar dintre cei mai de la coadă, dar rugăciunea și încrederea că va fi bine, abandonul acela în fața cursului vieții poate face minuni. Postul alimentar, de asemenea. Am mai spus-o și anul trecut, nu sunt de acord cu preoții care la predica dinaintea posturilor sunt prea blânzi, parcă să nu supere: "Nu mâncarea e importantă, ci să postim cu fapte bune bla, bla, bla". Așa clar nu va posti nimeni pentru că din start au o scuză de care să se agațe și o minciună călduță cu care să se liniștească. Chiar și bolnavii și bătrânii pot posti, dar din nou, dacă și la biserică li se găsesc scuze, clar nu o să mai postească nici ei. Iar mâncarea vegetariană vindecă mult mai bine decât mâncarea normală. Nu trebuie să postească tot postul dacă le este greu, măcar miercuri și vineri sau văd ei, își fac programul după puteri. Doar că de multe ori aceste puteri sunt subapreciate. Chiar și o zi pe săptămână poate ajuta mult organismul.

                   Ok, dar din nou subliniez, vegetarian nu este deloc egal cu sănătos. Poți mânca vegetarian atât de greșit încât mai bine ai mânca o friptură la grill cu o salată de crudități lângă și ai fi de 1000 de ori mai câștigat. Dacă mănânci semipreparate, patiserie (n-are carne, nu?), prea multe paste, prăjeli, ulei rafinat de floarea soarelui, soia, pate vegetal, pizza, dulciuri din magazin, pâine albă din supermarket și bei cola (care nici ea nu are carne, dar dizolvă bine carnea) clar mai bine nu...

                   De exemplu am folosit și eu soia o perioadă, dar cum tot citesc și experimentez chestii, îmi place să cred că sunt tot mai aproape de echilibru. În ultima carte pe care am terminat-o ieri și pe care o voi posta pe blog (și în multe alte cărți) soia nu era prea bine văzută și am primit și explicații. Voi scrie mai jos un fel de rezumat al conceptului de mâncare sănătoasă la care momentan am ajuns:

CUM ÎNCERC SĂ GĂTESC SĂNĂTOS DE POST:

• mâncarea o călesc ori în apă ori în ulei de cocos. Orice altceva e nociv. Chiar și uleiul de măsline își schimbă structura moleculară la temperatură înaltă, nu doar cel de floarea soarelui. Lucrul acesta l-am aflat recent dintr-o carte interesantă despre care voi încerca să scriu o recenzie. Singurele ingrediente care nu își modifică structura (adică nu se transformă în grăsimi rele/dăunătoare prin gătire) sunt: untul, ghee care îi de fapt tot unt, untura de porc/găină și uleiul de cocos. În cazul postului clar alegem apa sau uleiul de cocos. Pe celălalte uleiuri (de măsline, de floarea soarelui, de in, de susan etc) care sunt o adevărată comoară pentru trupurile noastre, le vom consuma doar crude (și presate la rece, nu rafinate), în salate sau după ce punem mâncarea în farfurii, așteptăm să nu mai fie fierbinte și turnăm deasupra o linguriță. Uleiul rafinat din supermarket ar trebui interzis prin lege. Dar dacă suntem singura țară din Europa care am dat o lege prin care să se introducă artificial iod în sare, ce așteptări să mai avem de la viață??
• folosesc pe cât posibil ingrediente de sezon și cât se poate de așa-zise bio. Când pot, merg la piața mare, când nu, improvizez cu ce am prin casă sau merg la supermarket și fac cumva să fie bine ca să nu fie rău
• nu cumpăr pate vegetal sau alte semipreparate de post/vegane
• nu cumpăr lapte vegetal din magazine. Singurul lapte fără ingrediente dubioase e cel de soia, la sticlă de sticlă. Restul... uitați-vă numai la ingrediente să vedeți dacă le știți pronunța sau dacă denumirea și numărul lor vă inspiră încredere
• în mare, încerc ca orice cumpăr să aibă cât mai puține ingrediente (ideal ar fi să aibă un singur ingredient)  
• apropo de sare, folosesc doar sare neiodată! care se găsește doar în magazinele naturiste pentru că în restul magazinelor prin lege este voie să se vândă doar sare cu adaos de iod. Naiba mai înțelege lumea asta. Dacă nu vrei să dai 5 lei pe o sare de Himalaya, dă 2 lei pe o sare de mare neiodată și va fi bine. Dar ai grijă să citești mereu eticheta pentru că mai nou a apărut sare iodată și în magazinele naturiste
• citește mereu eticheta, dacă simți că ceva e putred în Danemarka, pune chestia înapoi     

         Acestea sunt cele mai importante "reguli" care îmi vin în minte. Voi mai adăuga pe parcurs ce îmi voi aminti. 

        Mno, și să revenim la început. Cu ce am trăit în prima zi de post?

        

        Am început ziua cu un pahar de apă (ora 7). Paharul ăsta de apă dimineața deja e tradiție de familie. Apoi am băut sucul din sfeclă, măr, țelină (ora 7.30) făcut de mama mea cu storcătorul ei de fructe. Eu n-am. Noroc că suntem vecine. Dar în schimb am nutribullet, cu ajutorul căruia am făcut un smothie de sezon: 2 pere, 1 avocado, lapte de susan, 2 lingurițe de miere, semințe măcinate de in, semințe de dovleac, 2 picături ulei esențial de portocală roșie, 1 praf scorțișoară și o linguriță de ulei de in presat la rece. Asta a fost micul dejun (ora 9). Pe la ora 11 am luat o gustare: 1 pară. Pe la ora 13 am mâncat supa de varză pe care am făcut-o înainte să merg în oraș, iar la ora 15 am luat o gustare, o mână de semințe de dovleac. Când va ajunge soțul meu acasă vom mânca tocănița de conopidă care este acum pe foc. În caz că i se va face foame mai spre seară, ori va mânca tot tocăniță, ori va supraviețui cu zacuscă pentru că eu voi fi plecată. Personal nu cred că voi mai mânca zacuscă și struguri de Moldova în grabă. În weekend-ul care a trecut m-am simțit atât de rău că am crezut că mi-a venit sfârșitul, am primit și perfuzie, în halul ăla m-a adus o felie jumate de zacuscă și 3 ciorchini de struguri negri de Moldova (mâncărurile la distanță de câteva ore între, nu amestecate!). Nici acum nu sunt sigură dacă m-a lovit uleiul ăla din zacuscă (nu prea îmi vine să cred, că doar am mâncat zacuscă la viața mea) sau strugurii ăia au fost stropiți bine cu ceva ca să facă drumul până la Oradie. Asta a fost o lecție dură pentru mine să nu mai am încredere în toți oamenii de la piață. Din păcate cam toți stropesc legumele și fructele. Mă deranjează minciuna, nu altceva. Pentru că dacă ar recunoaște, aș știi să le țin în apă cu oțet. Dacă sunt nestropite, eu le mănânc nespălate pentru vitamina B12. 

       Am mai postat eu rețete de supă de varză și tocăniță de conopidă pe blog, dar voi scrie în mare cum le-am făcut azi pentru că în funcție de ce am prin casă, pot să fie ingrediente în plus sau în minus. Azi am mers pe extra-mega-simplitate și produse de sezon, din piața mare de la prietenii mei țăranii care nu mă mint niciodată. Pe lângă astea, dimineață le-am mai muls pe Susana și pe Cocosana, adică am făcut rost de lăptic de susan și de cocos. Cel mai mult îmi place să fac lapte de cocos, nu știu de ce. Dacă stăm să ne gândim cred că e și cel mai ieftin și cel mai gras lapte vegan. O nucă de cocos e 2.5 ron și faci din ea și lapte și îți și rămâne pulpa de cocos din care poți face un desert sau ceva. Și nici nu trebuie să stea la hidratat. Voi face o postare separată despre laptele vegetal, să fie mai simplu de găsit.

SUPA DE VARZĂ:

• 1 varză medie
• 1 morcov mare
• 2 cepe medii
• 1 pătrunjel anemic
• 3 cartofi mari
• sare
• piper
• boia
• ulei de cocos
• apă

     Călești ceapa, pătrunjelul și morcovul în ulei de cocos. Adaugi varza, apoi cartofii, acoperi cu apă și lași la fiert. Spre sfârșit condimentezi și gata-i supa.

TOCĂNIȚA DE CONOPIDĂ:

• ulei de cocos
• 2 cepe medii
• 1 morcov mare de fițe bio din supermarket
• conopidă
• pastă de ardei pusă de mami
• sare
• piper
• turmeric
• tarhon (puțin că-i puternic)

        Călești ceapa și morcovul puțin în ulei de cocos, adaugi conopida, pasta de ardei, apa și lași să fiarbă în treaba lor. Apoi condimentezi și gata-i treaba. Tocănița asta nu poate fi mai simplă de atât. Să zicem dacă nu am pune ulei, dar gustul tot acolo-i. O vom servi cu fulgi de drojdie inactivă și cu puțin ulei de măsline deasupra.

 

       Cam acesta este rezumatul primei zile simple de post. M-am simțit păcătos de bine mâncând aceste mâncăruri simple. Sper să vă fie și vouă la fel de ușor. Oricum ar fi la început, încercați, vă va prinde bine. Orice schimbare, cât de mică e un pas spre mai bine.

P.S: Știu că e foarte greu să gătești acasă când lucrezi mult, și mie îmi este greu... și ce mai este greu e să concurezi cu toate ispitele din jurul nostru, cu tot felul de prostii apetisante și complexe care ne fură ochii și sănătatea. Singurul etalon după care trebuie să vă luați este stomacul vostru. Cum se simte, ce semnale vă transmite? E stomacul care vorbește sau mintea șmecheră care încearcă să vă manipuleze? Sunt prejudecățile care vorbesc sau e gura lumii care nu mai tace? Doar cu voi și cu familia voastră aveți treabă, restul se va așeza de la sine în timp. 

Supă de somon

            Singura carne pe care o cumpăr din magazin (pe lângă tacâmurile din care îi fac Meduței păpica) este somonul crud cu 43% reducere din Kaufland. De vreo lună tot au somon la reducere, cu 10 lei cumperi o bucată bună de somon, 200 g, suficientă chiar și pentru 4 persoane dacă amesteci somonul cu ceva (sos de paste, tocăniță, salată etc).
            Supa asta s-a format din mers. Aveam o idee în mare să fac un fel de tocăniță de somon și am ajuns la supă. Dar nu ne pare rău, a ieșit foarte bună. Am mers, ca de obicei, pe principiul "cu ce ai prin casă = fă rai din ce ai".

SUPĂ DE SOMON

• 200 g somon crud
• ghee sau unt (sau ulei de măsline/cocos dacă nu aveți ghee)
• 1 dovlecel
• 2 morcovi mici
• 2 căței usturoi
• 1 ardei galben/verde
• orez integral (sau de care ai)
• sare
• piper (dacă pui turmeric musai să pui și piper)
• turmeric (opțional)
• ierburi mediteraneene
• anason (opțional)
• vin alb (opțional)
• apă
• opțional lapte vegetal sau smântână bio de vacă

        Tai cubulețe ardeiul, morcovii și îi călești în ghee/unt/ulei + sare. După vreo 4 minute adaugi și dovleceii tăiați cubulețe și mai amesteci în timp ce tai bucata de somon cubulețe. Pui și somonul peste, mai amesteci de vreo câteva ori apoi pui orezul și apa. Lași să fiarbă până vezi că s-a fiert orezul (la mine a durat o veșnicie să se fiarbă orezul ăsta bio integral). Adaugi condimentele și gata. Dacă dorești poți să îi dai culoare cu puțin lapte de migdale/cocos/etc sau cu smântână de pe iaurtul pe care l-ai pus la prins. Cu rețeta asta n-ai cum să dai greș. Dacă ai pus prea multă apă, ai făcut o supă delicioasă de somon, dacă ai pus prea puțină apă, te-ai ales cu un fel 2 rafinat și ieftin dacă prinzi și tu somonul la reducere.

Spor la bucătărit! Și nu uita, orice ai găti și combina pentru început acasă, tot va fi mai sănătos decât semipreparate din magazine sau mâncatul în oraș pentru că tu știi ce pui și cum pui în oala aia. Succes și curaj!

Bomboane Raffaello raw vegane (varianta clasică)

         Poza nu e dintre cele mai reușite, e făcută cu telefonul, iar bomboanele nu le-am mai tăvălit prin cocos, de lene și de obsedată ce sunt să nu cadă frămituri pe jos și pe haine când mușcăm din ele. Am amestecat toate ingredientele într-un bol până am ajuns la consistența dorită, apoi am format bomboanele și le-am băgat în frigider (min.2-3 ore).

BOMBOANE RAFFAELLO RAW VEGANE, VARIANTA CLASICĂ

• fulgi de ovăz (varianta mărunțită) - aprox. 1.99 ron kg
• sâmburi de migdale măcinați cu râșnița de zahăr - 30 ron ron parcă 250 g
• miere  (4 linguri)
• apă 
• fulgi de cocos 1 pachet
• ulei de cocos 15 ron 500 g (folosești cam 4 linguri)
• cel mai nesănătos ingredient, asta dacă nu cumperi păstaie de vanilie... esența de vanilie 

         Nu e un desert ieftin din cauza migdalelor, dar în rest ingredientele sunt simple, puține și se face ușor și rapid. Și știi că pentru câteva zile (în funcție de câte bomboane ți-au ieșit) ești asigurat cu dulcele sănătos. Vei zice care câteva zile, femeie, că eu termin farfuria aia în 5 minute? Aha... la cât sunt de sățioase mai mult de două o dată mai greu... 

Tocăniță de conopidă

          Când simți că nu mai știi ce să gătești azi, când ai impresia că ți s-a blocat creierul și nu mai știi ce să scoți din jobenul magic să fie și sățios și gustos și sănătos, dar și plăcut la vedere, adu-ți aminte că Dumnezeu a lăsat cuvântul și conceptul de tocăniță pe lumea asta. Agață-te de el și nu-i mai da drumul până nu te-ai scos pe ziua respectivă și ai făcut o tocăniță de stă mâța-n coadă.

          Am mers pe principiul "cu ce am prin casă". Am avut prin casă o conopidă de toată frumusețea, adusă din Ungaria, evident, doar n-o fi din România, pentru că noi suntem o țară construită pe stânci și nu avem cum să facem agricultură, de accea trebuie să importăm și merele din Polonia. 

           

          Cred că nici dacă îmi propuneam dinainte nu îmi ieșea rețeta asta așa "curată". Pentru că mi s-a terminat uleiul de cocos și pentru că azi pentru noi e zi de post și am lăsat borcanul de ghee în pace, am călit legumele doar în apă. Și Doamne, bine-a fost. Nu s-a simțit nicio diferență la gustul sau textura finală a mâncării. 

TOCĂNIȚĂ DE CONOPIDĂ

• 1 conopidă (în funcție de cât e de mare vor ieși mai multe sau mai puține porții)
• 2 morcovi medii
• 2 cepe medii
• 1 dovlecel
• sare
• piper
• turmeric
• boia
• ierburi mediteraneene
• "smântână" de migdale *
• niște pătrunjel verde

*"smântâna de migdale": migdale hidratate min 12 ore + apă plată + fulgi de drojdie inactivă + ceva rămășițe de ulei de cocos puse în nutribullet/blender. Apoi băgată în frigider și folosită la nevoie. Am făcut-o cu intenția să inventez o rețetă de brânză vegană dar am avut prea puțin ulei de cocos rămas  (o linguriță) așa că am renunțat și am transformat treaba în smântână.

Prima dată am luat o oală mai mare în care am pus apă la fiert pentru conopidă. Când a clocotit am pus conopida desfăcută înainte, am acoperit cu capacul și am stins focul. În altă oală am pus două polonice din apa în care a stat conopida și peste am pus ceapa tocată și morcovii tăiați rondele. După ce s-au călit puțin am adăugat dovlecelul cubulețe. Am amestecat până a leșinat și dovlecelul puțin apoi am adăugat conopida opărită, smântâna, încă vreo 4 polonice din apa în care a stat conopida și condimentele. După ce am oprit focul și s-a mai liniștit puțin tocănița, am adăugat pătrunjelul tocat.

Bărbatul a zis că a fost bună mâncarea. Acum nu știu dacă a zis asta pentru că era mort de foame, pentru că mă iubește sau pentru că într-adevăr a fost bună. Sau poate e ca la examenul pentru permis, toate variantele de mai sus. 

Să aveți o seară liniștită și un weekend relaxant!

Salată divină

Trebuie să încerci salata asta măcar o dată-n viață. Asta dacă n-ai făcut-o deja. Și după ce o vei savura mă vei pomeni, te vei îndrăgosti și vei deveni dependent(ă). Salata asta e ca o briză mediteraneană care te mângăie vara, în Italia, în timp ce stai pe un fotoliu și te predai cu ochii închiși Soarelui.

Probabil în Spania are o denumire, un fel de guacamole, dar noi aici, pe plaiurile mioritice, adaptăm și jonglăm cu ingredientele locale, pe cât posibil. Pe cât posibil pentru că personajul principal al acestei salate este avocado care, încă, nu crește liber în grădina bunicii.

SALATĂ DIVINĂ

• 1 avocado copt
• 2 cepe medii (albe sau roșii, de care vă place sau de care aveți acasă)
• 1 roșie uriașă coaptă sub razele soarelui de Octombrie în grădina soacrei
• ulei de măsline sau de floarea soarelui presat la rece
• zeamă de lămâie sau oțet
• fulgi de drojdie inactivă
• puțină sare
• puțin piper
• puțin turmeric
• pătrunjel verde sau busuioc verde dacă este; dacă nu, iarbăăă uscată (ierburi mediteraneene)
• ardei gras (opțional) 

Salata asta e ideală vara, când restul ingredientelor (exceptând avocado) le puteți culege direct din grădină sau procura de la producători locali (uleiul de floarea soarelui de exemplu).

Se taie avocado și roșia uriașă cubulețe, ceapa julien, se amestecă totul într-un bol și se poate mânca doar cu pită goală (cu maia) sau folosi ca garnitură la orice masă a zilei. 

Meriți o asemenea combinație, meriți să trăiești starea de pace pe care ți-o dă avocado odată ajuns în stomacul tău.

Vine vremea rece și se duce sezonul roșiilor, dar la avocado nu renunț. Îl vom reinventa și savura în continuare. 

Care este rețeta voastră cu avocado? Sau încă nu ați ajuns să-l iubiți?

Supă simplă de linte

O supă simplă ca Bună zâua. Puține ingrediente, puține minute și puțin stres. Eu am uitat-o de două ori pe foc și nu s-a întâmplat nicio tragedie.

SUPĂ SIMPLĂ DE LINTE

• 1 morcov mediu
• 2 cepe medii
• cam 1 cană plină de linte roșie
• apă după ochi, oricum vei mai adăuga pe parcurs pentru când va seca
• sare, piper, turmeric (opțional)
• vegeta fără chimicale, practic legume deshidratate mărunțite
• 1 vârf de boia (opțional)
• cimbru uscat
• bulion
• ghee sau ulei de cocos dacă vreți să fie 100% vegană supica

Am călit morcovul mărunțit bine și ceapa tăiată julien în ghee cam 1 minut, 2. Apoi am adăugat lintea și am acoperit bine cu apă. Am lăsat-o în treaba ei să fiarbă iar când mi-am amintit să merg să văd ce face supa aia aproape că nu mai avea strop de apă așa că am mai adăugat apă, bulion și condimentele. A mai fiert câteva minute și gata povestea. N-am mai blenduit-o pentru că nu am mai avut chef și la cât de fierte au fost toate nu mai avea niciun rost. 

Am asortat-o cu o sălățică verde:

• salată mixtă ruptă în 3
• 2 cepe medii tăiate julien
• ulei de măsline
• oțet cu kombucha (ce naiba o mai fi și aia, nu?)

Supă cremă de dovleac copt

          E plin Facebook-ul de poze cu șosete pufoase și călduroase, căni aburinde, oameni stând la căldurică privind pe geam la frunzele ruginii. Aproape că-ți vine să cazi în plasă și să iubești toamna. Aproape... dar totuși, atât de departe! Oooo, nu domnle, nu, nu! Nu atâta timp cât ești o regină de gheață, una în care doar inima îi mai este caldă și care tânjește după o rază de soare, oricât de scurtă și rătăcită ar fi ea, cât să mai simți și tu cum e să fii vie. 

            Aș iubi și eu toamna, ca prietenii mei care distribuie poze super faine despre doamna Toamnă pe Facebook dacă mâinile și picioarele mele ar avea o temperatură acceptabilă mai mult de 3 luni pe an. Sunt sigură că multe femei știu prea bine despre ce vorbesc și cum mă simt. Și bărbații care au de lucru toamna și iarna să regleze temperatura picioarelor reci ca gheața sub plăpumi știu prea bine despre ce vorbesc. Vă iubim, sunteți niște adevărați eroi!

          Dar ca orice regine, nu putem sta cu mâinile în sân fără să acționăm spre binele nostru și al regatului nostru. Așa că, fiecare apelează la diverse trucuri pentru a-și face existența mai acceptabilă în lunile mai friguroase. 

           Pe lângă șosetele de lână care sunt sfinte (și nu exagerez, lâna face minuni!), ne mai putem ajuta de alimentație. Azi am făcut în 5 minute o supă cremă care îți încălzește sufletul în primul rând și apoi trupul (depinde și ce condimente mai bagi în ea).

               

             Ca să termini supa cremă de dovleac copt în 5 minute ai nevoie de felii gata coapte de dovleac. Eu am adus din sat duminică și le-am păstrat până azi în cuptor. Au rezistat eroic.

*am observat că oamenii din diferite regiuni numesc diferit și chiar opus săracul dovleac; mă refer la dovleacul plăcintar, ludaie sau cum s-o numi el, are mijlocul portocaliu.

SUPĂ CREMĂ DE DOVLEAC COPT

• 1 jumătate dovleac copt
• sare
• cimbru uscat
• piper
• turmeric
• boia
• apă
• nutribullet sau orice alt blender (chiar și alea ieftine sunt bune pentru că vom adăuga apă)
• cam 5 cm ghimbir proapăt
• scorțișoară

Am tăiat feliile de dovleac copt cubulețe, am înlăturat coaja și părțile puțin arse și le-am amestecat cu apă și condimente în nutribullet. Dacă nu aveți nutribullet folosiți orice blender, chiar și blenderul vertical. Mixați bine totul și apoi turnați într-o oală și încălziți când vreți să serviți. 

Vă puteți juca cum doriți cu condimentele și cantitățile. După ce puneți supa în farfurii, turnați puțin ulei de măsline deasupra. 

 

Ciorbă de burtă fără burtă

Am scris de dimineață articolul în care promiteam că voi începe să postez rețete din ce în ce mai curate și sănătoase. Ciorba aceasta a fost făcută ieri, așa că rețetele de față se exclud. Vorba aia, începem de mâine dieta. Plus că nu e chiar atât de "murdară". Doar smântâna de soia ne-ar putea deranja, în rest totul e simplu și rapid.

În zilele când nu lucrez și nu am alte drumuri prin oraș am mai mult timp liber și îmi place să mă gândesc la tot felul de rețete care știu că l-ar bucura pe soțul meu când ajunge acasă de la lucru. Pentru că merită. Am un soț minunat care mă încurajează mereu și mă face să-mi vină să gătesc cu plăcere în fiecare zi.

Așadar, să trecem la delicioasa noastră ciorbă de burtă, în care nicio văcuță frumoasă cu ochii limpezi și blânzi nu a avut de suferit.

CIORBĂ DE BURTĂ DE POST

(e mai deliocioasă decât varianta clasică și e mult mai puțină bătaie de cap cu gătitul ei)

(în poză am uitat să pun usturoiul și boiaua iute)

Rețeta am adaptat-o din cartea de bucate a restaurantului Cris, îmi place mult mai mult cu pleurotus decât cu soia fâșii:

*din cantitatea rezultată, hrăniți lejer 4 adulți 2 zile la prânz și mai rămâne ceva pe a treia zi

• cam 6 litri de apă
• 500 g pleurotus (puteți pune și 1 kg dacă vă place ciorba de burtă cu mai multă carne... cu toate că poate 1 kg ar fi prea mult, dar vedeți voi)
• 2-3 morcovi medii
• 2 pătrunjei medii
• țelină după preferințe, eu atât am mai avut în casă
• 1 ceapă mare
• aproape o căpățână de usturoi, puteți pune o căpățână întreagă dacă vă place mult usturoiul, eu n-am pus-o toată pentru că am vrut să aibă un gust echilibrat, să nu fie prea iute
• 2 foi de dafin
• maioneză de soia rămasă din weekend... în rețetă scria 500-700g...cred că am avut mai puțin
• sare
• boia
• turmeric
• tellofein
• puțină boia iute
• puțin piper
• zeama de la o lămâie jum. (aici tot după preferințele familiei, depinde cum vă place)

1. Dați pe răzătoare zarzavaturile (morcovii, pătrunjeii, țelina) și puneți apa peste ele în oală. Alegeți-vă de la început o oală mai mare de 6 litri, va fi mai comod. Eu mi-am dat seama doar pe parcurs și am schimbat oala. Puneți și ceapa întreagă și foile de dafin și porniți focul.

2. În timp ce fierb zarzavaturile, feliați ciupercile.

3. Adăugați și feliile de "burtă" în apa clocotită.

4. În caz că v-ați trezit ca mine cu oala plină, schimbați oala. Dacă ați fost mai înțelepte/înțelepți și totul e sub control, săriți direct la punctul 5.

5. Pregătiți amestecul de smântână de soia. Dacă nu îl aveți făcut, faceți-l în 2 minute apoi adăugați condimentele: usturoiul, turmeric, boia dulce, boia iute, piper, tellofein, sare. 

6. Adăugați smântâna pregătită. Prima dată diluați-o cu un polonic de zeamă și apoi o turnați în oală. Gustați și mai adăugați sare dacă e necesar.

7. Luați de pe foc și lăsați-o puțin să se răcească. Dacă aveți timp și nu așteaptă soțul înfometat după voi... Dacă sunteți în criză de timp cum am fost eu, așteptați vreo 5 minute măcar și adăugați și zeama de lămâie.

8. Puneți în farfurii și așteptați laude. 

Dacă ai lega un bărbat la ochi și l-ai pune să mănânce ar zice că e ciorbă de burtă. Mai ales cei din familiile în care ciorba de burtă se face cu legumele în ea. La noi, mami scotea zarzavatul și rămânea doar zeama și carnea, dar și așa seamănă foarte bine la gust. Am primit note maxime de la toți membri familiei. Eu aș zice că e de zece ori mai bună decât cea clasică pe care românu' o face de Crăciun/Revelion. Pleurotusul îl mesteci lejer, nu simți grăsimea aceea animală deranjantă pe cerul gurii când mănânci, nu te lovește somnul după ce mănânci, iar văcuțele nu au avut de suferit pentru satisfacerea stomacului tău lacom. 

Dar cum se spune, cum îl crești, așa îl ai... 

Cum ce? Stomacul, evident!

Poftă bună și sănătate tuturor!

Vegetarieni bolnavi?

Poți să fii vegetarian și să te îmbolnăvești? Poți. 

Poți să mănânci (aproape) de toate și să nu te îmbolnăvești? Poți, cu un bagaj genetic bun, cu puțin noroc, și  dacă respecți legile cumpătării, echilibrului și ale postului.

Apariția bolii nu ține exclusiv de ce mâncăm, e important CE gândim, CUM simțim (atitudinea noastră în fața vieții, emoțiile etc) și CÂTĂ mișcare de calitate facem. 

Poți să fii un vegetarian care nu mănâncă carne, lactate și ouă, dar e sedentar, mănâncă prăjeli, dulciuri, bea sucuri procesate și e negativist. Sigur te vei îmbolnăvi.

Mi-a fost atrasă atenția că nu mai postez rețete prea bune pe grup și e adevărat într-un fel. Pe de altă parte, e foarte important SĂ ÎNCEPI de undeva... și apoi, să urci tot mai sus. Să acumulezi informații, să experimentezi, să împarți cu ceilalți.

Eu nu sunt nutriționist sau medic. Și chiar dacă aș fi, n-am cum să vă livrez rețete care să fie valabile pentru toți în același timp. Poate avem în grup persoane care sunt la începutul călătoriei lor vegetariene în contextul în care toată viața, sau cel puțin ultimii lor ani au fost plini de mâncăruri nesănătoase, carne de trei ori pe zi, dulciuri, sucuri din comerț etc. Pentru ei, rețeta de shaorma vegetariană cu cartofi făcuți la cuptor e foarte sănătoasă și e un început ușor pentru ei și în acelați timp un pas uriaș. De aici, treptat, vor ajunge poate chiar să se îndrăgostească de gustul germenilor de grâu. Hehe, asta rămâne de văzut, e rezervat doar iluminaților. Sau poate avem pe grup oameni foarte departe ajunși care oricum știu deja tot ce postăm noi și pentru ei e totuna. I-aș invita să mai impartă cu noi din rețetele sau secretele lor, să mai împartă cu amărâții din înțelepciunea lor bogată.

Dacă aș locui singură, dacă nu aș avea părinți (Doamne ferește!) sau soț (nici nu vreau să-mi mai imaginez viața fără soț) aș fi omul cu alimentația cea mai șmecheră și curată din Univers pentru că am citit destule, știu cum ar trebui să sune totul în teorie. Dar cum trebuie să mai gătesc pentru încă trei persoane diferite, care Slavă cerului! totuși încep încet, încet să realizeze foarte multe lucruri și să se obișnuiască cu schimbările sănătoase, nu am cum să postez în grup rețete vegetariene miraculoase, cu tot felul de ingrediente noi.
Dacă trăiți luxul de a nu fi bolnavi grav încă, luați-o treptat. În toate cărțile naturiste/vegetariene pe care le-am citit până acum ne sfătuiau să facem trecerea treptat. Dacă v-ați îmbolnăvit, atunci băgați altileria grea, sucuri crude și crudități, nu vă jucați, nu pierdeți vremea.

Fiecare om e responsabil pentru el și pentru familia lui. Eu chiar îmi doresc să îi ajut/încurajez pe cei din jurul meu și din grup, dar sunt o singură persoană, iar voi sunteți 800 de oameni diferiți cu stiluri de viață diferite și cu vieți diferite. Trebuie să luați ce e bun din fiecare informație, să experimentați, să vă ascultați corpul și să încercați să aveți cât mai bine grijă de el. Și să postați și voi. Ați făcut o salată de care sunteți mândri, ați dat peste un articol interesant, ați încercat o rețetă nouă? Împărtășiți-o cu ceilalți, doar așa ne putem dezvolta.

Voi începe să postez și rețete "foarte corecte" și foarte sănătoase pentru cei puternici, cărora nu le pasă de ce zice mama, soacra, vecinu' etc și vor să mănânce și să trăiască așa cum simt. Pentru că da, am gătit în ultima vreme vegetarian, dar destul de asemănător cu mâncarea românească din ultimii ani, cu uleiuri și prostii...pentru a se obișnui  ai mei mai ușor cu postul și cu trecerea.

Mulți bagă la înaintare replica depășită și total nefondată: "Da' bunicii noștri cum au mâncat carne și au trăit atâția ani?!" Am ajuns să nu mai răspund la întrebarea asta pentru că mi se pare tâmpită, fără supărare. Să încercăm să gândim puțin. În primul rând nu exista mâncare procesată, nu găseai dulciuri în magazine, sucuri, mezeluri etc, nici nu prea erau magazine, deci despre ce vorbim? Și ce carne mâncau, Doamne iartă-mă? Poate făceau o supă de găină o dată pe săptămână, sau cel mult mâncau slănină sau cârnați. Pâinea nu o luau de la Kaufland. Nu căleau legumele în două degete din cel mai ieftin ulei rafinat cum gătesc țăranii din ziua de azi. Lăzile frigorifice nu există de când lumea, deci despre ce vorbim? Iar mulți chiar țineau posturile. Și argumentele pot continua. Uităm repede și ne degradăm repede din păcate.

De aceea zic că în ziua de azi nu se mai poate pune egal între a mânca vegetarian și sănătate, pentru că până și aici sunt foarte multe capcane. Trebuie citite ingredientele tuturor produselor, trebuie să preparăm cât mai mult acasă, cât mai curat și cât mai simplu, trebuie să fim atenți de unde provin fructele și legumele, trebuie, trebuie...nu-i ușor. Dar asta va face diferența dintre sănătate și boală și poate fi frumos dacă o iei ca pe o călătorie personală. Unde ești acum și unde ai putea să ajungi, cum te simți acum și cum te-ai putea simți?...

Ar fi multe de spus, multe de dezbătut, dar am încredere că ați înțeles ideea. 

Și pentru a nu lăsa să treacă critica pe lângă mine fără să iau măsuri, voi pregăti o nouă abordare și noi articole pe blog și în grup pentru că aș suferi cumplit să știu că am învățat sau încurajat greșit chiar și un singur om.
Pentru a nu ajunge așa ceva, vegetarieni bolnavi/oameni bolnavi, vă voi pregăti articole noi și rețete (și) mai sănătoase. Primul proiect se va numi: "O carte pe săptămână". Voi citi câte o carte pe săptămână (nutriție etc) și îi voi scrie recenzia pe blog.

Aveți grijă și fiți responsabili pentru voi! 

O zi minunată tuturor! 

Ciocolată la micul dejun

Sună destul de obraznic, dar îndrăznesc să spun că e sănătos, dacă tai zahărul și îl înlocuiești cu miere sau altceva atunci clar poți să spui că ai luat un mic dejun sănătos și al naibii de delicios. 

De câteva zile am o mică poftă (mică, dar e acolo!) de ciocolată sau ceva chestie nesănătoasă dulce care să conțină ciocolată. Deja suntem în a doua săptămână de post și e normal să înceapă corpul să facă fițe de detoxifiere. 

Am văzut în Kaufland ieri seară o budincă vegană la plic și da, am cumpărat-o! Pofta de budincă cremoasă și ciocolatoasă a fost prea mare, iar eu prea slabă. Normal că nu a fost ce speram, avea consistența budincii ieftine și chimice pe care o mâncam când eram mici, dar parcă nu avea niciun gust, iar ingredientele erau banale. Așa că mi-am zis că trebuie neapărat să-mi fac mâine dimineață budincă. Pentru binele omenirii.

Mi-au trebuit ani de zile să-mi fac curaj să fac o amărâtă de budincă de tapioca și o cremă dulce care să aibă la bază avocado. Pur și simplu vedeam o groază de rețete pe facebook cu creme de avocado și când era să le pun în practică mă blocam, mi se păreau nefirești, cum ai mânca pizza cu miere de exemplu. Da, am și eu ciudățeniile mele. Dar vă pot spune că avocado e minunat, e tot de ce ai nevoie când vrei să faci o cremă simplă pentru prăjituri sau o budincă rapidă, sănătoasă și delicioasă.

Așa că azi a fost ziua depășirii reținerilor mele legate de tapioca și avocado ca desert. Azi a fost prima dată după șapte ani de experimente vegetariene când am făcut tapioca (perle). Am mai făcut tapioca pudră la începutul călătoriei mele și am rămas traumatizată, mi-am jurat să nu mai cumpăr așa ceva niciodată. Mă bucur că m-am vindecat azi și sigur vor mai urma multe dimineți și seri cu tapioca.

CREMĂ CIOCOLATOASĂ DE AVOCADO:

• 1 avocado copt (evident)
• praf de cacao/roșcove (azi am folosit cacao ecologică, mai aveam puțin într-o pungă, vreo 3-4 linguri)
• miere (după gust, cred că am pus vreo 2-3 linguri)
• puțin lapte de soia am pus azi (zic că merge și fără lapte dar am pus să mai sporească puțin compoziția să ajungă la toată lumea)

Mixezi totul cu blenderul vertical și te lupți cu tine însăți/însuți să nu dai atacul până nu termini de asamblat toată treaba în pahar.

BUDINCĂ DE TAPIOCA:

• lași perlele la hidratat în apă rece până mai speli un vas două prin bucătărie
• scurgi apa și adaugi laptele peste perle 
• le fierbi și adaugi puțin zahăr sau miere după ce le iei de pe foc (nu mai știu cât le-am fiert dar îți vei da seama când sunt fierte, devin transparente, poți și gusta să vezi cum se simt între dinți...cam 10 min?)
• poți pune și puțină vanilie (păstaie sau pastă la borcan ar fi ideal dar e scumpă, așa că majoritatea vom pune un pliculeț de zahăr vanilat și vom spera că nu vom păți nimic de la el)

ASAMBLAREA:

Cu siguranță fiecare va asambla desertul cum va dori și mai ales cum va putea și din ce va avea în ziua respectivă. De exemplu, luând toate datele problemei din dimineața asta, eu nu am avut cum să asamblez cele 4 porții decât așa:

3 linguri tapioca la bază

3 linguri piersici din compot (tăiate cubulețe)

2 linguri tapioca

3 linguri crema de cioco

Sugestie: să băgați lingura până pe fundul paharului, să luați din fiecare strat câte puțin. La noi s-au combinat perfect cicolata cu tapioca și piersicile.

A fost o adevărată plăcere trupească și sufletească. Stomacul a fost mulțumit în sfârșit, iar sufletul... v-am mai povestit despre mâncarurile care parcă ne mângâie sufletul și ne liniștesc. Ei bine, și această budincă intră de azi în echipa lor.

Spor la improvizat și savurat!