Prima mea pâine cu maia

Se spune că dacă îți dorești ceva cu adevărat se va întâmpla, sau mai din popor: ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să primești. Se pare că uneori citatele motivaționale de pe  Facebook se împlinesc și în viețile noastre de trestii cugetătoare. Așa se face că m-am trezit cu Maya în casă fără să fac nici cel mai mic efort. Da, n-am maia nici de o săptămână în casă și deja i-am dat nume și o considerăm fetița noastră (după Meda, evident, ea e no.1). Am noroc cu Meda, că o hrănesc și pe Maya dimineața și seara, după ce primește fetița blănoasă mâncare. Altfel aș uita de ea. Mamă denaturată.

De mult am citit despre maia, de prin liceu când a început călătoria mea vegetariană. Acum vreo 3 ani am și încercat să fac, eram într-un grup de Fb care doar despre asta vorbea (ce tinerețe captivantă, nu?), dar nu am avut succes pentru că nu aveam cum să mențin constant temperatura în casă, iar guru-ul grupului era stabilită în Italia, așa că nu avea cum să ne dea din maiaua ei. Tragic.

Toată lumea a auzit că pâinea cu maia este mai sănătoasă decât cea cu drojdie din magazin. Mi se pare logic și nici nu mai argumentez, maiaua există în lumea asta de 6000 de ani, deci despre ce vorbim? Mereu varianta mai simplă și mai curată va fi cea sănătoasă.

Pâinea făcută în casă nu se compară cu cea din magazine. Din fericire și din păcate. Asta depinde cât de matur ești. Pentru că mulți oameni pot avea un șoc când mănâncă pâine făcută în casă pentru prima dată. Mai ales dacă mănâncă și a doua zi când se mai întărește coaja și e mai greu de tăiat. 

"- Nu e pufoasă ca pâinea din magazin!"

Păi normal frate, nu e burete, e pâine, așa ar trebui să arate și să se comporte o pâine, dar noi suntem prea spălați pe creier, cu simțurile prea atrofiate și cu corpul prea pervertit de toate rahaturile din magazine care creează tot felul de dependențe ciudate în noi. Ce simplu e să mergi la magazin, să cumperi o pâine pufoasă, gata feliată și să bagi toată ziua buretele ăla în organismul tău. Și apoi să devii dependent și dacă un membru al familiei tale face pâine în casă o să comentezi că e coaja tare și că e greu de tăiat. Se taie, stați liniștiți, dar nu se taie singură ca pufoșenia feliată de pe raft.

Am mâncat destulă pâine din magazin la viața mea (din păcate) că să fiu în stare să spun că există o mare diferență între cea din magazin și cea făcută în casă. Și să merg mai departe, am să spun că există o diferență și între cea făcută acasă cu cub de drojdie și cea făcută acasă cu maia. Avantajul celei făcute acasă cu drojdie e că știi tu ce ai pus în ea și te satură altfel decât cea din magazin, devii doar semidependent de pâine, nu maniac nesătul ca după ce mănânci o pită din magazin (teoretic aceleași ingrediente care sunt scrise și pe ambașajele pâinilor din comerț le pui și tu, dar practic ție nu îți va ieși niciodată așa pufoasă și aerată, cu coaja moale....nimic dubios, nu?).

Și să trecem la diferența dintre pâinea făcută în casă cu drojdie și cea făcută cu maia. La început, dacă aveți o limbă  pervertită, vi se va părea pâinea cu drojdie mai delicioasă, mai ales dacă cel care face pâinea cu maia e începător, dar după ce mâncați de vreo două, trei ori veți simți o eliberare la nivelul ființei voastre. Sună S.F, dar așa e... este ca și cum ați trece la un alt nivel al conșiinței, ca un discipol care a atins un nivel superior al devenirii. Dacă sunteți atenți, fiecare mâncare vă dă anumite stări după ce mâncați. Faceți un experiment cu pâinea pe care o mâncați. Mâncați pâine din magazin și analizați-vă trupul și starea de spirit după. În altă zi, mâncați pâine făcută în casă și analizați-vă din nou. Imposibil să nu vă dați seama de diferențe. Iar apoi, victorioși, să mâncați pâine cu maia. Eu am mâncat azi prima felie din pâinea cu maia goală, în liniște. Încă mă simt minunat și am mâncat-o deja de o oră. Mă simt ușoară și fizic și sufletește, simt că respir mult mai ușor și mai profund, e  pur și simplu revelatoare pâinea asta! Nu mai vreau să bag pâine cu drojdie în mine niciodată. Nu, nu, nu! 

Asta e doar prima mea postare despre pâinea cu maia, voi încerca să devin expertă și să ajut și alți oameni să-și facă, așa cum m-a ajutat pe mine Cristina Păduraru. Ea a postat pe Fb că are maia de dăruit și pâine de vândut. Nu mi-a venit să cred că voi încerca și eu în sfârșit pâinea cu maia. Am avut emoții cu maiaua pentru că citisem că e mai complicat decât cu drojdia, dar încep să mă relaxez și să fiu convinsă că nu e chiar așa. 

Deci, pentru început, faceți rost de o persoană care are deja maia formată și cereți să vă dea și vouă. Apoi o aduceți acasă și o hrăniți tot la 12h cu apă și făină. Eu pun apă plată deocamdată.

Pasul 1: găsiți-vă dealerul de maia

Pasul 2: hrăniți maiaua o dată la 12 h

Pasul 3: faceți pită

Pasul 4: continuați hrănirea

Pasul 5: dați și la vecini

Pasul 6: repetați

Eu am primit maiaua de la Cristina sâmbăta trecută (acum 6 zile) și am hrănit-o cum mi-a spus ea (o dată la 12h). Ieri seară am format prima pâine din ea. 

INGREDIENTELE sunt foarte simple:

- 200 maia

- 200 apă

- 600 făină

- puțină sare

- semințe (eu am pus semințe de in măcinate și floarea soarelui)

Am procedat după cum urmează (tot la instrucțiunile Cristinei):

- la ora 20 am amestecat ingredientele și soțul meu preaiubit a frământat aluatul

- la ora 21 soțul meu preaiubit a frământat din nou aluatul

- la ora 7 dimineața, a doua zi, am băgat pâinea în cuptor cam 45 min

A crescut foarte frumos și natural, firesc.

Abia aștept să ajungă Alex acasă să guste din ce am lucrat împreună.

Acum am mai luat o felie și nu, nu mi s-a părut, chiar îți dă o stare înălțătoare pita asta.

Abia aștept să mai facem și să devenim din ce în ce mai buni.

SAMOSAS in the house!

    Am descoperit rețeta de samosas acum câțiva ani (pe blogul Retete vegetariene indiene: https://bucatarieindiana.wordpress.com/retete/aperitive/samosas/) și recent mi-am amintit de ea pentru că am vrut să-mi răsfăț oamenii cu ceva foarte delicios și sănătos...și mai ales ceva ce nu au mai mâncat de mult.

E prăjeală, dar mâncăm prăjeli foarte rar, așa că ne permitem niște samosas din când în când. 

Ingredientele sunt banale și ieftine și odată ce îți intri în mână și aplici trucurile mele magice, va merge și rapid.

Am adaptat puțin rețeta indiană, am mai romanizat-o puțin și am mai simplificat modul de lucru.

INGEDIENTE ALUAT:

• 1 cană jum. de făină integrală (!)
• 2 linguri griș
• 4 linguri ulei (eu am pus de măsline)
• jum. cană apă (aproximezi după consistența aluatului)
• praf de sare

INGREDIENTE UMPLUTURĂ:

• 3 cartofi fierți cubulețe cam ca pentru salata de beuf
• 1 morcov fiert tot cubulețe
• 1 ceapă medie
• sare
• puțină boia
• piper
• coriandru
• vegeta naturală
• cimbru uscat 

Așa... prima dată vom pregăti aluatul "complicat": amesteci toate ingredientele într-un bol și îl bagi în frigi aprox. 15 minute.

Între timp te ocupi de umplutură: 

Înainte pierdeam timp și risipeam gaz aiurea fierbând prima dată legumele întregi în oale separate (că deh, așa scria în rețetă) și apoi îmi ardeam mâinile decojind cartofii și toate cele... Atunci eram tânără, prostuță și neliniștită. Acum sunt (un fel de) adult, femeie măritată și responsabilă și mult mai neliniștită, așa că am nevoie mereu de trucuri care să mă ajute să salvez timp. 

În concluzie, vom proceda așa: tăiem și cartofii și morcovii cubulețe destul de mici, ca pentru salata beouf și le punem împreună într-o oală la fiert. Când sunt aproape fierte legumele, luăm o tigaie wok cu suprafața din piatră (cică...eu cred că e doar ceramică cu model de piatră, în fine) și călim ceapa într-un strop de ulei de măsline (cam 1 lingură). Dacă nu sunteți destul de șmechere să luați tigăi ceramice la "reducere" atunci orice oală/tigaie mai înaltă va fi perfectă. Strecurați legumele. Adăugați condimentele peste ceapă, apoi adăugați și legumele cubulețe și amestecați până se împrietenesc bine (1 minut). Luați de pe foc și lăsați la răcit. Eu le-am răcit forțat afară. Am dus oala și am lăsat-o singură afară vreo (max.) 5 minute pe scări.

Acum mi-am dat seama că nu am poze de la împachetatul samosas-urilor. Nu va panicați, e simplu. Puteți urmări pozele femeii de pe blogul indian sau vă puteți lua după instrucțiunile mele scrise: 

• pe blogul ei zice să împărțim aluatul în 6, eu l-am împărțit în mai mult de 6 pentru că am tot luat pe parcurs din el, nu l-am împărțit de la început, deci aici depinde de voi  și de exercițiul pe care îl aveți cu aluatul (cred că am avut vreo 8/10 bile în total)

• faceți o bilă cam cât o mandarină mică și o întindeți cu sucitorul (nu foarte subțire, dar nici groasă ca o plăcintă... undeva între)

• tăiați cercul în 2

• luați în mână prima jumătate rezultată și o umpleți cu 1 lingură de amestec de legume

• rulați/împăturiți cum vă vine mai ușor astfel încât să nu rămână umplutură pe afară

• continuați până vi se adună mai multe să le puteți pune la prăjit (dacă vreți să meargă și mai rapid mai aveți nevoie de încă un om... nu labrador, ei nu știu decât să mănânce samosas, nu să le și ruleze... de data asta eu am stat lângă tigaia cu ulei și mami le-a rulat. Am spălat tigaia wok în care au fost legumele și ceapa și am pus ulei mult la încins în ea)

Eu pun mult ulei când prăjesc samosas și îl las să se încingă bine. Oricum e prăjeală, vă mințiți aiurea dacă spuneți că pun doar jumătate să fie mai puțin ulei. Ori prăjim treaba, ori n-o mai prăjim, ce facem aici?! Plus că vor ieși uniform, nu va trebui sa te stresezi să le tot întorci că se prăjesc mai tare pe o parte. Chiar dacă au fost în baie de ulei, tot le-am întors după primele 2 minute. Cam 4 minute trebuie să stea în uleiul încins. 

După 4 minute le scot și le pun într-un bol îmbrăcat în prosoape de hărtie. Nu rămân uleioase, mai ales că le vom servi cu castraveți murați. 
P.S: Samosas sunt și mai deliocioase reci, a doua zi, la micul dejun. Pfff. Încerc să nu-mi amintesc că risc să leșin pe tastatură.
ăpgfrwlkgșW
ĂFȚȘK.ORGKLSAUGNNV M5

Ok, să ne revenim.

Dacă mai simți nevoia de ceva pe post de garnitură pe lângă castraveții murați sau pur și simplu vrei să-ți faci de cap până la capăt, îți propun o rețetă de salată foarte rapidă și sățioasă. Rețeta a ajuns la noi în familie acum câțiva ani buni când Tabi ne-a adus să gustăm ce au făcut ei acasă de revelion. Evident că rețeta originală nu-i vegetariană și că a suferit modificări în timp. Vă voi prezenta toate cele 3 variante: 

1. REȚETA CLASICĂ DE SALATĂ CU PORUMB, CIPERCI ȘI MAIONEZĂ pentru oameni "normali" (haha, cred că ar trebui să o botezăm cumva, e prea lung titlul...plus comentariile mele seci, deja avem 3 rânduri de vorbărie goală :)))) )

• faci o maioneză
• deschizi și scurgi de apă o conservă de porumb
• deschizi și scurgi de apă un borcan cu ciuperci
• cureți și dai pe răzătoare usturoi
• amesteci totul într-un bol + puțină sare
• și niște pătrunjel, dar nu exagera! suntem români, pătrunjelul e doar de decor, Doamne ferește să pui mai mult de 3 frunzulițe!

2. REȚETA (tot de oameni normali) adaptată de mine în perioada când îmi schimbam treptat obiceiurile alimentare și încercam să mănânc cât mai echilibrat

• faci o maioneză din 1 gălbenuș, muștar și ulei
• iei porumb congelat (pe care îl vei decongela) sau cel mult la borcan
• iei ciuperci la borcan (întregi și ți le feliezi tu cum ai chef)
• iaurt natur făcut în casă (șmecherie învățată de la Mary Ienciu în vremea studenției noastre, altă berbecuță pasionată de  gătit bunătăți pentru familia ei)
• usturoi pisat
• pătrunjel fără număr
• sare
• puțin piper

Din nou, scurgi porumbul și ciupercile și amesteci toate ingredientele într-un bol. Iaurtul va lua din grețoșenia maionezei și îți va și spori sosul, deci faci mai puțină maioneză. Ieeeei!

3. VARIANTA VEGANĂ

• smântână de soia (v-am învățat deja cum se face: lapte de soia + ulei mult cu blenderul vertical până devine cremos amestecul)
• porumb decongelat/la borcan/la conservă
• ciuperci întregi la borcan (le tai cum ai chef)
• sare
• puțină zeamă de lămâie
• piper
• puțin turmeric
• usturoi dat pe răzătoarea mică
• tellofein (vegeta vegană)
• pătrunjel fără număr

Ultima dată nu am avut pătrunjel, am suferit, dar am supraviețuit. Dacă nu aveam castraveți murați cred că nu supraviețuiam. De fapt fără ei nici nu mă apucam să fac samosas, e prea armonioasă combinația să merite să faci compromisul ăsta.

Sper că v-am ajutat cu explicațiile astea, dacă ați rămas cu nelămuriri la una dintre rețete, să mă trageți de mânecă. Aștept cu interes și variantele voastre! 

Spor la samosit! Și nu uitați când faceți samosas: forța castraveților murați!

Și a pătrunjelului când faceți salată de maioneză cu porumb și ciuperci. Trebuie să botezăm cumva rețeta asta lungă. Gata. Pe blog va rămâne Rețeta Tabita. Adjudecat.

O săptămână plăcută și echilibrată tuturor! Echilibrată ca gustul celor trei nebunii din farfuria de vineri: 

P.S: Sper că v-am făcut poftă și veți încerca rețeta cândva, nu de alta dar am salivat în timp ce îmi aminteam pașii și finalul rețetei, deci un berbecuț verde a avut de suferit în timpul filmărilor, faceți ca sacrificiul să nu rămână în van, oameni buni!