joi, 14 decembrie 2017

Chec ciocolatos de post

Azi la cină mi-am hrănit soțul cu ciocolată/cacao pe venă și cu noua mea obsesie de ceai: mentă + cimbrișor.


CHEC DE POST - VARIANTA NU FOARTE VERDE A OBSEDATULUI DE CIOCOLATĂ
*ingrediente pentru 1 tavă

  • aproape 1 cană de zahăr, otrava albă (ups...)
  • 1/2 ulei nesănătos mega rafinat de floarea soarelui
  • aproape 1 cană de lapte de soia (cât mai aveam în sticlă)
  • 2 căni făină albă, altă fericire sănătoasă pe lumea asta
  • 1 praf de copt
  • cacao cât încape
  • 2 linguri mari de dulceață de caise 
  • 1 tabletă ieftină de cioco amăruie mărunțită cu cuțitul
Amesteci totul într-un bol. Atât de simplu încăt și un labrador s-ar descurca singur. Asta dacă n-ar fi hapsân și ar aspira totul într-o secundă.


(Eu chiar nu câștig nimic din toată treaba asta?)


Torni compoziția într-o tavă unsă cu ulei  și tapetată cu făină albă și o bagi (teoretic) 45 min la cuptor la 180 grade. Asta în cazul în care ai un cuptor normal. În cazul în care ai un cuptor bătrân și obosit ca mine, iei țeapă și-l scoți mai repede cu câteva minute decât trebuia și te alegi cu un fel de mini lava-chec. 
Dar a fost bun, foarte bun și așa. Dacă mai stătea 5 min la cuptor ar fi fost perfect. Dar mirosea divin în toată casa, am făcut și testul cu scobitoarea (care personal mă enervează oleacă) și l-am scos CU TOATE CĂ am avut o presimțire că mai trrebuie să-l las. Dar de ce să-mi ascult eu intuiția, de ce?

Cu ceai cald de cimbrișor + mentă e minunat, balsam pentru suflet (la gust... că ingredientele sunt destul de chimice).


Garantăm că niciun labrador nu a avut de suferit în timpul acestei rețete. Pentru a nu rămâne cu traume că nu a primit ca altă dată ce gătește stăpâna (cioco și cacao sunt singurele chestii pe care nu i le-am dat niciodată) Meduța a fost mituită cu unul dintre fructele ei românești preferate.





Mâncare de ciuperci

Ieri a fost ziua meiului. Am prins drag de el când am văzut ce minunăție de supă am inventat la plezneală așa că l-am folosit ca ingredient principal și pentru cină. Împreună cu ciupercile.

TOCĂNIȚĂ DE CIUPERCI CU MEI
*și aici am făcut cam pentru 3 zile
  • 1 morcov
  • o jumătate de kapia rătăcită prin frigider
  • 1/2 pătrunjel
  • 1 kg ciuperci
  • apă
  • sare
  • piper
  • turmeric
  • boia
  • bulion fără număr
  • mei după ochi și în funcție de mărime oalei și de cantitatea de lichid pe care o ai în ea
  • cimbru uscat
  • puțin oregano uscat
Călești pătrunjelul și ardeiul cu morcovul în apă + sare. Adaugi și ciupercile peste. Stingi cu bulion. Arunci condimente după bunul plac, pui meiul după ochi. Lași să fiarbă până vezi că e fiert meiul. Închizi focul și pui capacul. 
La cină, ieri, am mâncat cu salatată de murături (varză + ardei) lângă.

La micul dejun, azi,am mâncat cu iaurt de soia deasupra. Și cu pită. Prea bun.




SUPĂ DE PUI FĂRĂ PUI

Sunt vinovată și îmi este rușine. Am promis că voi posta zilnic meniul de post și am pierdut câteva zile bune. Drept îi că mare lucru n-am avut de postat, dar ceva tot era de zis în fiecare zi. Am avut destule seri în care am pornit blogul și mi se închideau ochii de oboseală așa că am tot amânat. Cumva mă voi auto-"pedepsi"... și am deja în minte un proiect viitor cu care sper să îmi pot spăla păcatele dar asta (cu ajutorul Domnului) se va întâmpla doar din ianuarie.
Ce am mâncat la lucru în zilele în care n-am postat? Rondele de orez expandat, zacuscă și resturile de la cinele pregătite de mami.

Ieri am avut prima mea zi liberă. Într-un fel m-am bucurat, într-un fel am simțit că îmi lipsesc copiii și atelierul de pictură... deci a fost puțin ciudat. Cum eu am rămas acasă și Alex a mers în locul meu, m-am gândit să-l aștept cu ceva bun de mâncare. Și fără nicio falsă modestie, rezultatul a fost superior planului inițial! Am vrut să fac o supă cremă de dovleac portocaliu ca să mai golesc congelatorul și până la urmă a ieșit o invenție pur și simplu genială. 
Chiar seamănă la gust cu supa de pui... și nu am zis-o doar eu!

SUPĂ DE PUI FĂRĂ PUI 
(când zic supă de pui mă refer la supa strecurată/leveșe sau cum o mai numesc ardelenii)
*am făcut cantitate cam pentru 3 zile, hehe

  • 3 pachete de dovleac portocaliu dat pe răzătoare 
  • 1 ardei kapia
  • 2 cepe medii
  • apă
  • puțin bulion
  • sare
  • piper
  • turmeric
  • teloffein
  • boia
  • mei
  • frunze de țelină
Pui dovleacul + cepele întregi + ardeiul cubulețe la călit în apă cu sare, apoi mai adaugi apă cât să (aproape) umplii oala. Pui condimentele. Când au fiert legumele adaugi meiul. Când e fiert și meiul pui frunzele de țelină tocate. Scoți cepele. Închizi focul. Și servești cald. Și apoi te bucuri de starea de bine și liniște pe care ți-o va da supa asta caldă. 





Nu am folosit ulei în supa asta. Poți să adaugi în farfurii, când servești. Când e caldă supa, pui o lingură de ulei de măsline/cocos/floarea soarelui presat la rece... și atunci va avea și grăsimea specifică supei de pui.


luni, 4 decembrie 2017

Plăcinte cu cartofi din 2 ingrediente (ziua 20 de post)

Zilele 18-19 de post nu a meritat să vă plictisesc cu vreo postare pentru că nu am avut nimic interesant de împărtășit. Am muncit mult și am mâncat relativ puțin, pe grabă și nu gătit de noi. Exemple: plăcinte cu cartofi din piața mare, covrigi cu semințe, cartofi copți la cuptor de la Carrefour, cartofi fierți rapid de mine într-o dimineață, pâine cu hummus (tot făcut rapid într-o dimineață). Prostioare.



În seara asta am făcut în sfârșit rețeta pe care pusesem ochii de două zile și cu toate că e din doar două ingrediente, doar acum am apucat să o fac. Cartofii am apucat să-i fierb de dimineață și acum seara doar am amestecat cu făina și le-am copt.

PLĂCINTE CU CARTOFI DIN 2 INGREDIENTE
  • piure de cartofi
  • faină cel puțin egală cu cantitatea de piure














Deci amesteci cele două ingrediente, posibil să mai trebuiască să mai adaugi făină. Întinzi cu sucitorul și coci. Ca să nu se lipească de masă sau de sucitor te folosești tot de făină. Calde sunt aproape elastice, iar cu zacuscă perfecte. Am să mai fac. Revin după ce văd cum se consumă a doua zi. După ce se mai răcesc nu mai sunt așa elastice, ceea ce e perfect. Mi-au plăcut, am să mai fac. 


Și pentru că am ajuns în bucătărie am zis să profit cât pot și să fac și niște fursecuri cu cacao:


Glumesc, le-am luat din Carrefour. 


vineri, 1 decembrie 2017

A 17 zi de post, mult de lucru la atelier

Ne-am trezit din nou devreme, am pregătit pachețelul și am pornit spre lucru.
Acasă am mâncat la micul dejun sfânta zacuscă de fasole de la nașa mare și de ciuperci de câmp de la soacră, cu salată de varză acră.

La prânz, ne-am pus supă de praz într-o găletușă de smântână și un amestec din morcovi fierți, broccoli fiert (ca prin minune a mâncat și Alex unul) și chiftele de ciuperci tăiate cubulețe. Lângă, o salată genială din varza kale primită de la Mioara Hus. Ea, împreună cu soțul ei, au fost surpriza foarte plăcută de ieri.

În salată am pus doar varză kale, ulei și lămâie. Cum a stat în caserolă până la prânz, s-au pătruns foarte bine gusturile. A fost pentru prima dată când am mâncat kale crudă și mi-a plăcut. Ne-a plăcut. Mai ales în combinație cu amestecul de mai sus.



Mai târziu, când a dat foamea-n noi, am golit caserola cu toroș.



Iar acasă, ne-a așteptat la miezul nopții când am ajuns, o surpriză pe care nu o puteam refuza: SAMOSAS! Super bune, mai ales împreună cu salata de varză kale care ne-a mai rămas. Rețeta am să o scriu când am să mai fac și eu, dar puteți intra pe site-ul rețete vegetariene indiene. Sau dacă binevoiește mami, ne-o poate scrie în comentarii.
Gata, sunt în criză de timp, fug să pregătesc mâncarea pentru ziua de azi.

joi, 30 noiembrie 2017

Ziua a 16-a de post, prima zi de muncă la târg

Ne-am trezit la 6.30 să punem chiftelele și apoi pâinea în cuptor. Ne-am încadrat foarte bine în timp așa că mi-a mai rămas răgaz și de un toroș rapid.



Am blenduit și supa de praz pe care am fiert-o ieri seară, iar eu chiar am mâncat supă la micul dejun. Alex a mâncat cereale. Apoi cu pachețelul făcut (și cu tacâmurile uitate, am pornit spre târg).
Pe la 14 ne-a lovit foamea și am mâncat ce ne-am pus cu noi. A fost foarte bun și mai mult decât suficient. 


Salată de roșii cu ardei din piață (2 lei kg), mâncarea de orez de aseară, chiftele de ciuperci cu legume.

La cină, acum când am ajuns acasă nu ne-am putut abține să nu mâncăm din toroșul pe care l-am lăsat fierbând când am plecat. Și de poftă și de foame...cu toate că e târziu.


TOROȘ VEGAN
  • varză murată
  • 1 pachet soia cuburi puse la înmuiat în apă caldă min 10 min
  • ceapă
  • ulei de măsline
  • sare
  • bulion
  • cimbru
  • mărar
  • boia
  • apă
  • dafin
  • turmeric
Călești ceapa în ulei cu sare. Adaugi cuburile de soia + boia. Amesteci bine. Stingi cu bulion. Pui varza și apă cât să acopere toată treaba. Lași la fiert cât consideri. Condimentezi cum vă place vouă.








Vă las cu ultimul trandafir din grădina noastră pe anul 2017, care s-a încăpățânat să mai înflorească o dată (de ziua României?).




miercuri, 29 noiembrie 2017

Ziua a 15-a de post, începe Târgul de Crăciun

Acum am închis supa cremă de praz și am băgat în frigider compoziția pentru chiftelele pe care le vom face mâine dimineață. Azi am fost cam tot plecați pe drumuri și am pregătit Atelierul de pictură pentru deschiderea de mâine. Așadar, începe nebunia.

Mâine dimineață voi blendui legumele, acum e prea fierbinte totul, am lăsat să se răcească.

SUPĂ CREMĂ DE PRAZ:
(am mai scris rețeta asta, dar oricum puteți jongla mereu cu ingredientele)

  • 3 buc praz din piața mare (cu 2 lei/buc)
  • 5 cartofi mici-medii
  • 1 ceapă gigantică
  • 1 pătrunjel
  • 1 morcov
  • sare
  • apă cât să le acopere bine 
Mâine gust după ce blenduiesc și dacă simt nevoia, mai adaug ceva condimente.



La micul dejun am făcut curățenie prin frigider. Am terminat borcanul de zacuscă de la nașa, tăițeii care au mai rămas de aseară, salata care a mai rămas de aseară, varza murată etc. Am mâncat bine, fiecare a fost responsabil cu un sector și așa fiecare a mâncat ce i-a picat bine.



La prânzul întârziat (pentru că ne-am luat cu munca) am mâncat un meniu de la restaurantul vegetarian. 
Am mâncat fiecare câte o supă de brocoli cu legume (eu deja de la supă eram sătulă, a fost multă, bună și caldă) și apoi Alex a avut lasagnia cu salată, iar eu mâncare de linte verde cu ciuperci și salată. Nu am reușit să termin și nu mi-a mai trebuit nimic toată ziua.

Mie mi s-a părut prea consistent așa că nici nu am mai mâncat la cină, dar Alex a fost băiat cuminte și a mâncat tot ce i-a gătit soacra din farfurie. Și chiar acum i-am spus lui  Alex că nu am făcut poză la orezul basmati cu legume (practic fierbi orezul cu legumele din pungă și arunci niște condimente) și s-a ofticat. El a zis că a fost bestial, drept îi că și arăta bine. 

Vă las cu îngerii care să vă păzească somnul, noi ne băgăm în pat că ne trezim devreme să bucătărim și apoi să ne întâlnim cu copiii la Atelier. 





marți, 28 noiembrie 2017

A 14-a zi de post

M-am trezit cu întrebarea ce să fac la micul dejun în minte. Nu prea mai aveam ingrediente noi și îmi era frică să nu îi "plictisesc" (mai ales pe nevegetarieni) cu cereale și hummus. Și mi-a venit un bingo în minte: griș cu lapte, ca atunci când eram mici. Doar că atunci nu auzisem de lapte de soia.

GRIȘ CU LAPTE
  • lapte vegetal
  • griș
  • ce "accesorii" doriți/aveți în ziua aiA (miere, fructe uscate, alune, chia, piure de castane la borcan de exemplu)


Nu m-am schimbat în ultimii 15 ani în ceea ce privește preferințele față de grișul cu lapte. Mie nu mi-l place încărcat, cu cât mai puține chestii cu atât mai bine. Eu am pus doar miere de tei de la Simona și 2 lingurițe de chia. M-am simțit din nou copil minutele alea cât am stat la masă. Fiecare și-a ornat cănița (cănoaia) cum a simțit. A fost bun, sățios și călduros (după ce termini de mâncat parcă ți se încălzește corpul... mai pățesc așa când mănânc ovăz cald sau mei cald).


La prânz am golit oala cu supa cremă de cartofi dulci și am dat atacul la borcanul primit de la nașa noastră. Am mâncat pâine (făcută de mine și Alex azi noapte) cu zacuscă de fasole de la nașa și cu murături făcute de mami și Mariana. Ne-bu-ni-e. Foarte bun.

Apoi ne-am reîntors cu treburi în  oraș și a fost musai să gătească mami singură până am ajuns noi acasă. Așa că surpriza serii a fost o salată inventată de ea și tăiței cu varză. 





Când sunt prea multe variante pe masă e bai. Pentru că nu pot să aleg una singură și pe cealaltă să o exclud. Așa că am mâncat și salată de cartofi și tăiței cu varză, mai ales că erau calzi. Și am încercat și roșiile locale pe care le-am luat azi din piață. Au fost ok. 
Pot să spun de salată că a fost chiar delicioasă, chiar dacă poate părea seacă fără maioneză la prima vedere. Tati și-a pus maioneză, noi nu. Și a fost foarte bună și fără.

SALATĂ DE CARTOFI CU PRAZ

  • cartofi fierți
  • 1 conservă porumb
  • praz tăiat subțire
  • frunze de pătrunjel
Amesteci bine. Cred că asta a fost, din ce mi-am dat seama. Dacă nu, te rog să intervii, șefa. 
Și da, mulțumim pentru cina caldă!


luni, 27 noiembrie 2017

A 13 zi de post, fără prea mult ghinion

Am avut drumuri de făcut prin oraș așa că ne-am trezit devreme și am pus supa la făcut să aibă ai noștri ce mânca la prânz. Cea mai rapidă și sănătoasă supă de post posibilă (după cea de roșii)?

SUPĂ CREMĂ DE CARTOFI DULCI
(să ajungă pe 2 zile, pentru 4 adulți și-un labrador gras)
  • 5 cartofi dulci
  • 2 cepe mici
  • 1 morcov
  • 1 pătrunjel
  • jum păstârnac
  • o jum de sfeclă roșie (am găsit-o în cutia frigiderului și nu am vrut să o las singură acolo)
  • apă
  • condimente 
Poți scoate sau adăuga ingrediente, în funcție de ce ai prin casă și de ce vă place vouă.



Înainte să mergem în oraș am mâncat cereale (Alex) și eu un măr și chiftele de aseară cu pâine.

La cină, am încercat să reinterpretez o rețetă așa-zisă românească. 
Vă spun de pe acum că nu sunt pro cremvuști de soia și nici nu vă sfătuiesc să cumpărați, dar am fost într-un fel nevoită să fac rețeta asta pentru că m-am trezit peste noapte cu ei în frigider și nu pot să-i dau lui Meda pentru că soia e greu digerabilă pentru câini. Și atunci mai bine băgăm noi monoglutamat de sodiu pe sistem. Deci dacă vă treziți cu niște cremvuști de soia prin frigider și vă e milă de stomacul câinelui vostru, vă recomand o rețetă rapidă și ușoară:

MĂMĂLIGĂ CU CÂRNAȚI
(vegan version... cantități pentru 4 adulți)

  • 4 cremvuști de soia
  • ceapă 3 bucăți mici-medii
  • ulei de măsline
  • sare
  • bulion
  • condimente 
  • mălai
  • apă
  • salată de murături
Fierbi mălaiul în apă cum vă place vouă, mai moale, mai tare.
În tigaie călești ceapa în ulei + sare, adaugi cremvuștii tăiați rondele, amesteci cam 1 minut totul apoi pui bulion cam 400ml. Potrivești de condimente și gata. E gata când ești mulțumit(ă) de grosimea sosului. Noi am mâncat cu salată de murături făcută de cele două Mariane. A fost bun dar nu m-am putut bucura 100% de gust pentru că mintea mea era la ingredientele de pe ambalaj și la cursul de nutriție susținut de dr. Chirilă. Cred că am putea înlocui fără griji cremvuștii cu fasole roșie în rețeta asta. Ăsta a fost primul gând, dar cu siguranță mai sunt o groază de variante sănătoase și gustoase.











duminică, 26 noiembrie 2017

A 12-a zi de post, din nou răsfăț

Astăzi ne propusesem plimbare multă și am primit în schimb ploaie multă, dar nu-i bai, ne bucurăm și de ea. 
Doar că atunci când stai (aproape) toată duminica ploioasă în casă parcă ai tot ronțăi câte ceva. Și pentru că a picat planul cu plimbarea, am ales altă activitate de cuplu proaspăt căsătorit: gătitul împreună. Sper să rămână ceva constant în noua noastră familie, pentru că e minunat să gătești împreună cu soțul tău. La început mi s-a părut ciudat, recunosc, pentru că îmi place singură în bucătărie și pentru că nu înțelegeam ce bai are bărbatul ăsta de e atât de cooperant, dar acum m-am liniștit și savurez cu bucurie și recunoștință fiecare operațiune împreună în bucătărie.

Așa că azi, cei doi berbeci au respectat dorința și pofta "bătrânilor" și au repetat și reinventat burgerii vegani:
(practic Alex a făcut singur toată treaba, eu doar am dat indicații și am privit de pe margine, cu degetul meu în covalescență cu tot)



Am înlocuit castraveții murați de alaltăieri cu salata de varză roșie făcută de Alex și am mai adăugat ciuperci făcute la tigaie. Am testat cu ocazia asta noua tigaie de așa-zisă ceramică, pare ok, am luat-o pentru că deja asta veche pe care am tot folosit-o era prea uzată și trebui aruncatâ cât mai repede. E de la Delimano și am dat 99 lei pe ea. După ce am ieșit cu ea din Carrefour am văzut în magazinul vecin, Sarah Pop, o frumusețe de tigaie (am obsesie pentru culori echilibrat combinate și pentru materialele care nu par chinezești) de care m-am îndrăgostit pe loc și care era și mai ieftină! Să nu mori de ciudă? Nu am intrat din prima acolo pentru că nu venisem să cumpărăm tigăi, am intrat după o amărâtă de salată verde și am ieșit cu tigaie cu tot. Și sincer, mereu am avut impresia că acolo au doar prețuri astronomice, ceea ce nu e adevărat. De acum încolo voi privi cu alți ochi acel magazin și dacă ar exista Moș Crăciun (cum să nu existe, copii? normal că există!) i-aș propune să privească și el în aceeași direcție cu mine.

(mere la țară, în orice caz, mai nesănătoasă decât fosta tigaie sigur nu-i)


BURGERI VEGANI 1.2
  • 1 pachet granule de soia lăsate la înmuiat în apă caldă min 10 minute, apoi stoarse
  • 2 cartofi răzuiți pe răzătoarea mică
  • 1 morcov răzuit pe răzătoarea mică
  • jum. din apa rămasă din conserva de năut de când am făcut hummus (torn zeama într-un pahar și o păstrez la frigider până am nevoie de ea... sau până îmi permit legile alterării alimentelor)
  • ulei de măsline
  • pesmet
  • condimente (sare, piper, telofain, boia, măghiran, praf de usturoi, turmeric etc)
Amestecați totul într-un bol apoi creați pastilele, le puneți pe o tavă și le băgați la cuptor 15 min pe o parte, 15/10 pe cealaltă. 
Dacă nu aveți în ziua respectivă aquafaba (=zamă de năut), folosiți apă sau lapte de soia, nu-i stres. Sau apă + semințe de in măcinat, dacă chiar vi se pare că nu vi se leagă compoziția. Dar dacă ai un lichid și pesmet, nu prea are cum să nu se lege.





("săracii părinți", deja s-au obișnuit că prima dată facem poze pentru oamenii din grupul de vegetarieni, și apoi mâncăm)


(când e mâncarea prea bună nu reușesc să fac poze super profi, dar vă dați voi seama)




Aici am vrut să vă pozez cum arată o smântână de soia care a stat la frigider cam 48 ore. Seamănă foarte bine cu cea de vacă, așa-i? Crusta de sus era super cremoasă și mai densă decât stratul de jos, practic s-a ridicat grăsimea cum se ridică și la laptele de vacă. 

În timp ce iubitul meu soț spăla vasele, m-am ocupat de cătina pe care am cumpărat-o ieri cu 19 lei/kg. Mi se pare ieftin, în piața mare am luat cu 25 lei/kg și parcă au fost o idee mai seci fructele. 


Vă voi scrie rețeta pentru oamenii care au doar un blender obișnuit, nicio altă mașinărie șmecheră sau mai scumpă.

La un kg de cătină am pus 3 linguri de miere, totul pus în blenderul clasic. Se va blendui foarte ușor fără apă. Lași câteva secunde, apoi strecori totul pe o sită într-un recipient de min. 800ml. Eu am folosit o cană gradată de 2l. Dintr-un kg de cătină mi-a rezultat 800 ml de concentrat. L-am pus în 2 sticluțe de sticlă la frigider și urmează o săptămână de cură de sănătate. Pot să spun că nu am mai răcit de câteva luni bune (cu exepția celor două răceli dinaintea nunții care au fost pe bază de stres). Deci dacă nu aveți vreo nuntă în viitorul apropiat, mâncați pe cât posibil sănătos și faceți cure de minuni care conțin vit C, foarte mari șanse să nu răciți iarna asta.



După ce am umplut cele două sticle, le-am dat prima porție cu sucul rămas pe fundul cănii de 2 l. Am mai adăugat apă peste concentrat, și gata prima doză de vitamina C (și multe alte bunătăți pentru organismul uman). Se vede pe marginea paharului că au fost mai grase fructele din tura asta, parcă mi-a ieșit mai cremos concentratul. Sunt mulțumită de noua mea descoperire și am să mai cumpăr de la Gabriel, mai ales că am descoperit că e din zona lui Alex și că se și cunosc. 
Mierea am luat-o de la Simona Noja, miere de tei de data asta, mi se pare vital să cumpărăm de câte ori putem de la prieteni,  cunoscuți, de la producătorii locali etc. Mai ales dacă și muncesc mult (și dacă e o afacere personală se muncește mereu mai mult de 8h/zi plus stresul specific țării în care trăim) și dacă ne mai și oferă produse de calitate la prețuri decente. Mai mult ce ne mai putem dori? Singura problemă e alergătura zilnică și criza continuă de timp, știu. Cu toții lucrăm la asta și încet, încet, lucrurile se vor așeza, n-are cum să fie altfel. Dar nu va fi ușor... se pare că așa funcționează viața.