Cei care m-au mai citit și anul trecut știu că am încercat...și aproape reușit... să scriu un fel de maraton pe blog în care să postez o idee de meniu în fiecare zi a postului Crăciunului. Va fi la fel de greu pentru mine ca anul trecut să respect provocarea deoarece și anul acesta voi lucra toată luna decembrie la Târgul de Crăciun din Oradea, unde voi pleca dimineața și mă voi întoarce noaptea. De aceea, meniurile vor fi în primul rând idei de mese de post de luat la pachet și strategii de gestionare a timpului și de a găti cât de sănătos posibil într-un timp foarte scurt.
Mă distrează cum vorbesc cu cititorii de parcă aș avea 1000 de fani, daaaaar! mare mi-a fost uimirea când m-au oprit câțiva oameni să îmi spună că le face plăcere să-mi citească rețetele de pe blog. Pentru mine a fost un șoc plăcut, într-un timp credeam că îmi risipesc timpul degeaba dar dacă știu că sunt minim 3 persoane în lumea asta pe care le pot inspira sau "ajuta" cu blogul ăsta, cu siguranță voi continua să scriu. Sunt o persoană destul de naivă care încă, îîîîîîîncă mai crede în oameni cu toate că mi-o primesc peste nas destul de des și de aceea vreau să subliniez o dată pentru totdeauna că scriu aceste sfaturi, rețete, invenții proprii sau rețete adaptate de la alții, fără niciun interes ascuns, fără să fac pe deșteapta, fără să râd de alți oameni, fără să mă laud cu ceva anume. O fac pentru că îmi place să gătesc, mă pasionează nutriția sănătoasă, am citit și citesc în continuare pe subiectul acesta și pentru că oamenii sunt din ce în ce mai bolnavi și mor tot mai mulți oameni tineri. Ieri au murit doi foști colegi de-ai mamei mele, nici 50 de ani, de cancer. Adevărul e că viața și mediul în care trăim sunt extrem de poluate. Copii de 2-4 ani să facă cancer, câini să moară de cancer? Mai dă-o naibii de treabă, chiar așa am ajuns?
Personal, cred că treaba e și complexă și simplă, în același timp! Regulile unei vieți sănătoase sunt simple, după mintea mea, dar se complică treaba deoarece contextul/mediul în care trăim ne pune bețe-n roate. Aerul e poluat, apa, viața noastră e plină de plastic, de paraziți, de stres. Dacă ne-am pune să facem o listă cu toate prostiile din jurul nostru care ne îmbolnăvesc, am face sigur un atac de panică și am deveni paranoici. Dacă până și vopseaua de pereți și mobila nouă se spune că sunt cancerigene, atunci ce sărăcie să mai zicem? Să mergem să trăim în peșteri? Am putea încerca, dar și acolo ne trezim peste un an cu o antenă de telefonie mobilă care ne radiază, deci nu mai scapi oriunde ai fugi. De aceea, trebuie să jucăm cât putem de bine cărțile pe care le avem: să aerisim casa cât de des putem, să păstrăm casa curată, să gătim și să mâncăm/bem cât mai sănătos, să petrecem timp în natură pentru a ne mai filtra plămânii și să lucrăm muuuult la psihicul nostru. Și încă ceva... încrederea în Dumnezeu, sau în viață, sau în Univers, cum vrei să numești...
Nu mă consider o creștină prea bună, poate sunt chiar dintre cei mai de la coadă, dar rugăciunea și încrederea că va fi bine, abandonul acela în fața cursului vieții poate face minuni. Postul alimentar, de asemenea. Am mai spus-o și anul trecut, nu sunt de acord cu preoții care la predica dinaintea posturilor sunt prea blânzi, parcă să nu supere: "Nu mâncarea e importantă, ci să postim cu fapte bune bla, bla, bla". Așa clar nu va posti nimeni pentru că din start au o scuză de care să se agațe și o minciună călduță cu care să se liniștească. Chiar și bolnavii și bătrânii pot posti, dar din nou, dacă și la biserică li se găsesc scuze, clar nu o să mai postească nici ei. Iar mâncarea vegetariană vindecă mult mai bine decât mâncarea normală. Nu trebuie să postească tot postul dacă le este greu, măcar miercuri și vineri sau văd ei, își fac programul după puteri. Doar că de multe ori aceste puteri sunt subapreciate. Chiar și o zi pe săptămână poate ajuta mult organismul.
Ok, dar din nou subliniez, vegetarian nu este deloc egal cu sănătos. Poți mânca vegetarian atât de greșit încât mai bine ai mânca o friptură la grill cu o salată de crudități lângă și ai fi de 1000 de ori mai câștigat. Dacă mănânci semipreparate, patiserie (n-are carne, nu?), prea multe paste, prăjeli, ulei rafinat de floarea soarelui, soia, pate vegetal, pizza, dulciuri din magazin, pâine albă din supermarket și bei cola (care nici ea nu are carne, dar dizolvă bine carnea) clar mai bine nu...
De exemplu am folosit și eu soia o perioadă, dar cum tot citesc și experimentez chestii, îmi place să cred că sunt tot mai aproape de echilibru. În ultima carte pe care am terminat-o ieri și pe care o voi posta pe blog (și în multe alte cărți) soia nu era prea bine văzută și am primit și explicații. Voi scrie mai jos un fel de rezumat al conceptului de mâncare sănătoasă la care momentan am ajuns:
CUM ÎNCERC SĂ GĂTESC SĂNĂTOS DE POST:
- mâncarea o călesc ori în apă ori în ulei de cocos. Orice altceva e nociv. Chiar și uleiul de măsline își schimbă structura moleculară la temperatură înaltă, nu doar cel de floarea soarelui. Lucrul acesta l-am aflat recent dintr-o carte interesantă despre care voi încerca să scriu o recenzie. Singurele ingrediente care nu își modifică structura (adică nu se transformă în grăsimi rele/dăunătoare prin gătire) sunt: untul, ghee care îi de fapt tot unt, untura de porc/găină și uleiul de cocos. În cazul postului clar alegem apa sau uleiul de cocos. Pe celălalte uleiuri (de măsline, de floarea soarelui, de in, de susan etc) care sunt o adevărată comoară pentru trupurile noastre, le vom consuma doar crude (și presate la rece, nu rafinate), în salate sau după ce punem mâncarea în farfurii, așteptăm să nu mai fie fierbinte și turnăm deasupra o linguriță. Uleiul rafinat din supermarket ar trebui interzis prin lege. Dar dacă suntem singura țară din Europa care am dat o lege prin care să se introducă artificial iod în sare, ce așteptări să mai avem de la viață??
- folosesc pe cât posibil ingrediente de sezon și cât se poate de așa-zise bio. Când pot, merg la piața mare, când nu, improvizez cu ce am prin casă sau merg la supermarket și fac cumva să fie bine ca să nu fie rău
- nu cumpăr pate vegetal sau alte semipreparate de post/vegane
- nu cumpăr lapte vegetal din magazine. Singurul lapte fără ingrediente dubioase e cel de soia, la sticlă de sticlă. Restul... uitați-vă numai la ingrediente să vedeți dacă le știți pronunța sau dacă denumirea și numărul lor vă inspiră încredere
- în mare, încerc ca orice cumpăr să aibă cât mai puține ingrediente (ideal ar fi să aibă un singur ingredient)
- apropo de sare, folosesc doar sare neiodată! care se găsește doar în magazinele naturiste pentru că în restul magazinelor prin lege este voie să se vândă doar sare cu adaos de iod. Naiba mai înțelege lumea asta. Dacă nu vrei să dai 5 lei pe o sare de Himalaya, dă 2 lei pe o sare de mare neiodată și va fi bine. Dar ai grijă să citești mereu eticheta pentru că mai nou a apărut sare iodată și în magazinele naturiste
- citește mereu eticheta, dacă simți că ceva e putred în Danemarka, pune chestia înapoi
Acestea sunt cele mai importante "reguli" care îmi vin în minte. Voi mai adăuga pe parcurs ce îmi voi aminti.
Mno, și să revenim la început. Cu ce am trăit în prima zi de post?
Am început ziua cu un pahar de apă (ora 7). Paharul ăsta de apă dimineața deja e tradiție de familie. Apoi am băut sucul din sfeclă, măr, țelină (ora 7.30) făcut de mama mea cu storcătorul ei de fructe. Eu n-am. Noroc că suntem vecine. Dar în schimb am nutribullet, cu ajutorul căruia am făcut un smothie de sezon: 2 pere, 1 avocado, lapte de susan, 2 lingurițe de miere, semințe măcinate de in, semințe de dovleac, 2 picături ulei esențial de portocală roșie, 1 praf scorțișoară și o linguriță de ulei de in presat la rece. Asta a fost micul dejun (ora 9). Pe la ora 11 am luat o gustare: 1 pară. Pe la ora 13 am mâncat supa de varză pe care am făcut-o înainte să merg în oraș, iar la ora 15 am luat o gustare, o mână de semințe de dovleac. Când va ajunge soțul meu acasă vom mânca tocănița de conopidă care este acum pe foc. În caz că i se va face foame mai spre seară, ori va mânca tot tocăniță, ori va supraviețui cu zacuscă pentru că eu voi fi plecată. Personal nu cred că voi mai mânca zacuscă și struguri de Moldova în grabă. În weekend-ul care a trecut m-am simțit atât de rău că am crezut că mi-a venit sfârșitul, am primit și perfuzie, în halul ăla m-a adus o felie jumate de zacuscă și 3 ciorchini de struguri negri de Moldova (mâncărurile la distanță de câteva ore între, nu amestecate!). Nici acum nu sunt sigură dacă m-a lovit uleiul ăla din zacuscă (nu prea îmi vine să cred, că doar am mâncat zacuscă la viața mea) sau strugurii ăia au fost stropiți bine cu ceva ca să facă drumul până la Oradie. Asta a fost o lecție dură pentru mine să nu mai am încredere în toți oamenii de la piață. Din păcate cam toți stropesc legumele și fructele. Mă deranjează minciuna, nu altceva. Pentru că dacă ar recunoaște, aș știi să le țin în apă cu oțet. Dacă sunt nestropite, eu le mănânc nespălate pentru vitamina B12.
Am mai postat eu rețete de supă de varză și tocăniță de conopidă pe blog, dar voi scrie în mare cum le-am făcut azi pentru că în funcție de ce am prin casă, pot să fie ingrediente în plus sau în minus. Azi am mers pe extra-mega-simplitate și produse de sezon, din piața mare de la prietenii mei țăranii care nu mă mint niciodată. Pe lângă astea, dimineață le-am mai muls pe Susana și pe Cocosana, adică am făcut rost de lăptic de susan și de cocos. Cel mai mult îmi place să fac lapte de cocos, nu știu de ce. Dacă stăm să ne gândim cred că e și cel mai ieftin și cel mai gras lapte vegan. O nucă de cocos e 2.5 ron și faci din ea și lapte și îți și rămâne pulpa de cocos din care poți face un desert sau ceva. Și nici nu trebuie să stea la hidratat. Voi face o postare separată despre laptele vegetal, să fie mai simplu de găsit.
SUPA DE VARZĂ:
- 1 varză medie
- 1 morcov mare
- 2 cepe medii
- 1 pătrunjel anemic
- 3 cartofi mari
- sare
- piper
- boia
- ulei de cocos
- apă
Călești ceapa, pătrunjelul și morcovul în ulei de cocos. Adaugi varza, apoi cartofii, acoperi cu apă și lași la fiert. Spre sfârșit condimentezi și gata-i supa.
TOCĂNIȚA DE CONOPIDĂ:
- ulei de cocos
- 2 cepe medii
- 1 morcov mare de fițe bio din supermarket
- conopidă
- pastă de ardei pusă de mami
- sare
- piper
- turmeric
- tarhon (puțin că-i puternic)
Călești ceapa și morcovul puțin în ulei de cocos, adaugi conopida, pasta de ardei, apa și lași să fiarbă în treaba lor. Apoi condimentezi și gata-i treaba. Tocănița asta nu poate fi mai simplă de atât. Să zicem dacă nu am pune ulei, dar gustul tot acolo-i. O vom servi cu fulgi de drojdie inactivă și cu puțin ulei de măsline deasupra.
Cam acesta este rezumatul primei zile simple de post. M-am simțit păcătos de bine mâncând aceste mâncăruri simple. Sper să vă fie și vouă la fel de ușor. Oricum ar fi la început, încercați, vă va prinde bine. Orice schimbare, cât de mică e un pas spre mai bine.
P.S: Știu că e foarte greu să gătești acasă când lucrezi mult, și mie îmi este greu... și ce mai este greu e să concurezi cu toate ispitele din jurul nostru, cu tot felul de prostii apetisante și complexe care ne fură ochii și sănătatea. Singurul etalon după care trebuie să vă luați este stomacul vostru. Cum se simte, ce semnale vă transmite? E stomacul care vorbește sau mintea șmecheră care încearcă să vă manipuleze? Sunt prejudecățile care vorbesc sau e gura lumii care nu mai tace? Doar cu voi și cu familia voastră aveți treabă, restul se va așeza de la sine în timp.
