Ziua a 16-a de post, prima zi de muncă la târg

Ne-am trezit la 6.30 să punem chiftelele și apoi pâinea în cuptor. Ne-am încadrat foarte bine în timp așa că mi-a mai rămas răgaz și de un toroș rapid.

Am blenduit și supa de praz pe care am fiert-o ieri seară, iar eu chiar am mâncat supă la micul dejun. Alex a mâncat cereale. Apoi cu pachețelul făcut (și cu tacâmurile uitate, am pornit spre târg).

Pe la 14 ne-a lovit foamea și am mâncat ce ne-am pus cu noi. A fost foarte bun și mai mult decât suficient. 

Salată de roșii cu ardei din piață (2 lei kg), mâncarea de orez de aseară, chiftele de ciuperci cu legume.

La cină, acum când am ajuns acasă nu ne-am putut abține să nu mâncăm din toroșul pe care l-am lăsat fierbând când am plecat. Și de poftă și de foame...cu toate că e târziu.

TOROȘ VEGAN

• varză murată
• 1 pachet soia cuburi puse la înmuiat în apă caldă min 10 min
• ceapă
• ulei de măsline
• sare
• bulion
• cimbru
• mărar
• boia
• apă
• dafin
• turmeric

Călești ceapa în ulei cu sare. Adaugi cuburile de soia + boia. Amesteci bine. Stingi cu bulion. Pui varza și apă cât să acopere toată treaba. Lași la fiert cât consideri. Condimentezi cum vă place vouă.

Vă las cu ultimul trandafir din grădina noastră pe anul 2017, care s-a încăpățânat să mai înflorească o dată (de ziua României?).

Ziua a 15-a de post, începe Târgul de Crăciun

Acum am închis supa cremă de praz și am băgat în frigider compoziția pentru chiftelele pe care le vom face mâine dimineață. Azi am fost cam tot plecați pe drumuri și am pregătit Atelierul de pictură pentru deschiderea de mâine. Așadar, începe nebunia.

Mâine dimineață voi blendui legumele, acum e prea fierbinte totul, am lăsat să se răcească.

SUPĂ CREMĂ DE PRAZ:

(am mai scris rețeta asta, dar oricum puteți jongla mereu cu ingredientele)

• 3 buc praz din piața mare (cu 2 lei/buc)
• 5 cartofi mici-medii
• 1 ceapă gigantică
• 1 pătrunjel
• 1 morcov
• sare
• apă cât să le acopere bine 

Mâine gust după ce blenduiesc și dacă simt nevoia, mai adaug ceva condimente.

La micul dejun am făcut curățenie prin frigider. Am terminat borcanul de zacuscă de la nașa, tăițeii care au mai rămas de aseară, salata care a mai rămas de aseară, varza murată etc. Am mâncat bine, fiecare a fost responsabil cu un sector și așa fiecare a mâncat ce i-a picat bine.

La prânzul întârziat (pentru că ne-am luat cu munca) am mâncat un meniu de la restaurantul vegetarian. 

Am mâncat fiecare câte o supă de brocoli cu legume (eu deja de la supă eram sătulă, a fost multă, bună și caldă) și apoi Alex a avut lasagnia cu salată, iar eu mâncare de linte verde cu ciuperci și salată. Nu am reușit să termin și nu mi-a mai trebuit nimic toată ziua.

Mie mi s-a părut prea consistent așa că nici nu am mai mâncat la cină, dar Alex a fost băiat cuminte și a mâncat tot ce i-a gătit soacra din farfurie. Și chiar acum i-am spus lui  Alex că nu am făcut poză la orezul basmati cu legume (practic fierbi orezul cu legumele din pungă și arunci niște condimente) și s-a ofticat. El a zis că a fost bestial, drept îi că și arăta bine. 

Vă las cu îngerii care să vă păzească somnul, noi ne băgăm în pat că ne trezim devreme să bucătărim și apoi să ne întâlnim cu copiii la Atelier. 

A 14-a zi de post

M-am trezit cu întrebarea ce să fac la micul dejun în minte. Nu prea mai aveam ingrediente noi și îmi era frică să nu îi "plictisesc" (mai ales pe nevegetarieni) cu cereale și hummus. Și mi-a venit un bingo în minte: griș cu lapte, ca atunci când eram mici. Doar că atunci nu auzisem de lapte de soia.

GRIȘ CU LAPTE

• lapte vegetal
• griș
• ce "accesorii" doriți/aveți în ziua aiA (miere, fructe uscate, alune, chia, piure de castane la borcan de exemplu)

Nu m-am schimbat în ultimii 15 ani în ceea ce privește preferințele față de grișul cu lapte. Mie nu mi-l place încărcat, cu cât mai puține chestii cu atât mai bine. Eu am pus doar miere de tei de la Simona și 2 lingurițe de chia. M-am simțit din nou copil minutele alea cât am stat la masă. Fiecare și-a ornat cănița (cănoaia) cum a simțit. A fost bun, sățios și călduros (după ce termini de mâncat parcă ți se încălzește corpul... mai pățesc așa când mănânc ovăz cald sau mei cald).

La prânz am golit oala cu supa cremă de cartofi dulci și am dat atacul la borcanul primit de la nașa noastră. Am mâncat pâine (făcută de mine și Alex azi noapte) cu zacuscă de fasole de la nașa și cu murături făcute de mami și Mariana. Ne-bu-ni-e. Foarte bun.

Apoi ne-am reîntors cu treburi în  oraș și a fost musai să gătească mami singură până am ajuns noi acasă. Așa că surpriza serii a fost o salată inventată de ea și tăiței cu varză. 

Când sunt prea multe variante pe masă e bai. Pentru că nu pot să aleg una singură și pe cealaltă să o exclud. Așa că am mâncat și salată de cartofi și tăiței cu varză, mai ales că erau calzi. Și am încercat și roșiile locale pe care le-am luat azi din piață. Au fost ok. 

Pot să spun de salată că a fost chiar delicioasă, chiar dacă poate părea seacă fără maioneză la prima vedere. Tati și-a pus maioneză, noi nu. Și a fost foarte bună și fără.

SALATĂ DE CARTOFI CU PRAZ

• cartofi fierți
• 1 conservă porumb
• praz tăiat subțire
• frunze de pătrunjel

Amesteci bine. Cred că asta a fost, din ce mi-am dat seama. Dacă nu, te rog să intervii, șefa. 

Și da, mulțumim pentru cina caldă!

A 13 zi de post, fără prea mult ghinion

Am avut drumuri de făcut prin oraș așa că ne-am trezit devreme și am pus supa la făcut să aibă ai noștri ce mânca la prânz. Cea mai rapidă și sănătoasă supă de post posibilă (după cea de roșii)?

SUPĂ CREMĂ DE CARTOFI DULCI

(să ajungă pe 2 zile, pentru 4 adulți și-un labrador gras)

• 5 cartofi dulci
• 2 cepe mici
• 1 morcov
• 1 pătrunjel
• jum păstârnac
• o jum de sfeclă roșie (am găsit-o în cutia frigiderului și nu am vrut să o las singură acolo)
• apă
• condimente 

Poți scoate sau adăuga ingrediente, în funcție de ce ai prin casă și de ce vă place vouă.

Înainte să mergem în oraș am mâncat cereale (Alex) și eu un măr și chiftele de aseară cu pâine.

La cină, am încercat să reinterpretez o rețetă așa-zisă românească. 

Vă spun de pe acum că nu sunt pro cremvuști de soia și nici nu vă sfătuiesc să cumpărați, dar am fost într-un fel nevoită să fac rețeta asta pentru că m-am trezit peste noapte cu ei în frigider și nu pot să-i dau lui Meda pentru că soia e greu digerabilă pentru câini. Și atunci mai bine băgăm noi monoglutamat de sodiu pe sistem. Deci dacă vă treziți cu niște cremvuști de soia prin frigider și vă e milă de stomacul câinelui vostru, vă recomand o rețetă rapidă și ușoară:

MĂMĂLIGĂ CU CÂRNAȚI

(vegan version... cantități pentru 4 adulți)

• 4 cremvuști de soia
• ceapă 3 bucăți mici-medii
• ulei de măsline
• sare
• bulion
• condimente 
• mălai
• apă
• salată de murături

Fierbi mălaiul în apă cum vă place vouă, mai moale, mai tare.

În tigaie călești ceapa în ulei + sare, adaugi cremvuștii tăiați rondele, amesteci cam 1 minut totul apoi pui bulion cam 400ml. Potrivești de condimente și gata. E gata când ești mulțumit(ă) de grosimea sosului. Noi am mâncat cu salată de murături făcută de cele două Mariane. A fost bun dar nu m-am putut bucura 100% de gust pentru că mintea mea era la ingredientele de pe ambalaj și la cursul de nutriție susținut de dr. Chirilă. Cred că am putea înlocui fără griji cremvuștii cu fasole roșie în rețeta asta. Ăsta a fost primul gând, dar cu siguranță mai sunt o groază de variante sănătoase și gustoase.

A 12-a zi de post, din nou răsfăț

Astăzi ne propusesem plimbare multă și am primit în schimb ploaie multă, dar nu-i bai, ne bucurăm și de ea. 

Doar că atunci când stai (aproape) toată duminica ploioasă în casă parcă ai tot ronțăi câte ceva. Și pentru că a picat planul cu plimbarea, am ales altă activitate de cuplu proaspăt căsătorit: gătitul împreună. Sper să rămână ceva constant în noua noastră familie, pentru că e minunat să gătești împreună cu soțul tău. La început mi s-a părut ciudat, recunosc, pentru că îmi place singură în bucătărie și pentru că nu înțelegeam ce bai are bărbatul ăsta de e atât de cooperant, dar acum m-am liniștit și savurez cu bucurie și recunoștință fiecare operațiune împreună în bucătărie.

Așa că azi, cei doi berbeci au respectat dorința și pofta "bătrânilor" și au repetat și reinventat burgerii vegani:
(practic Alex a făcut singur toată treaba, eu doar am dat indicații și am privit de pe margine, cu degetul meu în covalescență cu tot)

Am înlocuit castraveții murați de alaltăieri cu salata de varză roșie făcută de Alex și am mai adăugat ciuperci făcute la tigaie. Am testat cu ocazia asta noua tigaie de așa-zisă ceramică, pare ok, am luat-o pentru că deja asta veche pe care am tot folosit-o era prea uzată și trebui aruncatâ cât mai repede. E de la Delimano și am dat 99 lei pe ea. După ce am ieșit cu ea din Carrefour am văzut în magazinul vecin, Sarah Pop, o frumusețe de tigaie (am obsesie pentru culori echilibrat combinate și pentru materialele care nu par chinezești) de care m-am îndrăgostit pe loc și care era și mai ieftină! Să nu mori de ciudă? Nu am intrat din prima acolo pentru că nu venisem să cumpărăm tigăi, am intrat după o amărâtă de salată verde și am ieșit cu tigaie cu tot. Și sincer, mereu am avut impresia că acolo au doar prețuri astronomice, ceea ce nu e adevărat. De acum încolo voi privi cu alți ochi acel magazin și dacă ar exista Moș Crăciun (cum să nu existe, copii? normal că există!) i-aș propune să privească și el în aceeași direcție cu mine.

(mere la țară, în orice caz, mai nesănătoasă decât fosta tigaie sigur nu-i)

BURGERI VEGANI 1.2

• 1 pachet granule de soia lăsate la înmuiat în apă caldă min 10 minute, apoi stoarse
• 2 cartofi răzuiți pe răzătoarea mică
• 1 morcov răzuit pe răzătoarea mică
• jum. din apa rămasă din conserva de năut de când am făcut hummus (torn zeama într-un pahar și o păstrez la frigider până am nevoie de ea... sau până îmi permit legile alterării alimentelor)
• ulei de măsline
• pesmet
• condimente (sare, piper, telofain, boia, măghiran, praf de usturoi, turmeric etc)

Amestecați totul într-un bol apoi creați pastilele, le puneți pe o tavă și le băgați la cuptor 15 min pe o parte, 15/10 pe cealaltă. 

Dacă nu aveți în ziua respectivă aquafaba (=zamă de năut), folosiți apă sau lapte de soia, nu-i stres. Sau apă + semințe de in măcinat, dacă chiar vi se pare că nu vi se leagă compoziția. Dar dacă ai un lichid și pesmet, nu prea are cum să nu se lege.

("săracii părinți", deja s-au obișnuit că prima dată facem poze pentru oamenii din grupul de vegetarieni, și apoi mâncăm)

(când e mâncarea prea bună nu reușesc să fac poze super profi, dar vă dați voi seama)

Aici am vrut să vă pozez cum arată o smântână de soia care a stat la frigider cam 48 ore. Seamănă foarte bine cu cea de vacă, așa-i? Crusta de sus era super cremoasă și mai densă decât stratul de jos, practic s-a ridicat grăsimea cum se ridică și la laptele de vacă. 

În timp ce iubitul meu soț spăla vasele, m-am ocupat de cătina pe care am cumpărat-o ieri cu 19 lei/kg. Mi se pare ieftin, în piața mare am luat cu 25 lei/kg și parcă au fost o idee mai seci fructele. 

Vă voi scrie rețeta pentru oamenii care au doar un blender obișnuit, nicio altă mașinărie șmecheră sau mai scumpă.

La un kg de cătină am pus 3 linguri de miere, totul pus în blenderul clasic. Se va blendui foarte ușor fără apă. Lași câteva secunde, apoi strecori totul pe o sită într-un recipient de min. 800ml. Eu am folosit o cană gradată de 2l. Dintr-un kg de cătină mi-a rezultat 800 ml de concentrat. L-am pus în 2 sticluțe de sticlă la frigider și urmează o săptămână de cură de sănătate. Pot să spun că nu am mai răcit de câteva luni bune (cu exepția celor două răceli dinaintea nunții care au fost pe bază de stres). Deci dacă nu aveți vreo nuntă în viitorul apropiat, mâncați pe cât posibil sănătos și faceți cure de minuni care conțin vit C, foarte mari șanse să nu răciți iarna asta.

După ce am umplut cele două sticle, le-am dat prima porție cu sucul rămas pe fundul cănii de 2 l. Am mai adăugat apă peste concentrat, și gata prima doză de vitamina C (și multe alte bunătăți pentru organismul uman). Se vede pe marginea paharului că au fost mai grase fructele din tura asta, parcă mi-a ieșit mai cremos concentratul. Sunt mulțumită de noua mea descoperire și am să mai cumpăr de la Gabriel, mai ales că am descoperit că e din zona lui Alex și că se și cunosc. 

Mierea am luat-o de la Simona Noja, miere de tei de data asta, mi se pare vital să cumpărăm de câte ori putem de la prieteni,  cunoscuți, de la producătorii locali etc. Mai ales dacă și muncesc mult (și dacă e o afacere personală se muncește mereu mai mult de 8h/zi plus stresul specific țării în care trăim) și dacă ne mai și oferă produse de calitate la prețuri decente. Mai mult ce ne mai putem dori? Singura problemă e alergătura zilnică și criza continuă de timp, știu. Cu toții lucrăm la asta și încet, încet, lucrurile se vor așeza, n-are cum să fie altfel. Dar nu va fi ușor... se pare că așa funcționează viața. 

Ziua 11, supă de fasole verde

Vedeta de azi a fost supa de fasole verde. Fasole din grădina soacrei, pusă de mami la borcane. Convenabil, nu?
Dacă vă amintiți, ieri m-am lăudat cu smântâna de soia cu usturoi pe care am folosit-o pe post de sos la hamburgerii vegetarieni. Am făcut cam multă cantitate așa că mi-a rămas și pe azi. De aceea m-am gândit să fac supă de fasole verde pentru că mi s-a părut cea mai bună combinație dintre toate variantele pe care le aveam disponibile acasă.

SUPĂ DE FASOLE VERDE

(să ajungă pe 2 zile, pentru 4 adulți și-un labrador)

• 2 borcane fasole verde
• 1 morcov mediu
• 1 pătrunjel
• 1 bucățică de țelină
• 3 ardei verzi (ultimii din grădină pe anul acesta... cred că stau de o lună în cutia frigiderului)
• puțin ulei de măsline/sau apă pentru călit legumele
• sare
• sfântul turmeric (vă spun la sfârșit la ce m-a mai ajutat azi)
• telofain
• cimbru uscat
• boia
• smântână de soia cu usturoi

Călești legumele în ulei sau apă + sare. Adaugi apă. Apoi fasolea. Când e aproape gata, condimentele și smântâna. Și vă pregătiți sufletește să mâncați o supă super bună. Te unge pe suflet, nu alta. Noi am fost toți fermecați de ea. Să fii fermecat de o supă de fasole verde? Mâncarea copilăriei fiecărui român? Sună banal? Zic să încercăm să tindem și să apreciem cu adevărat simplitatea și vom fi șocați să redescoperim noi aspecte plăcute în fiecare experiență.

Tocmai când tăiam mai bine țelina, mi-a alunecat cuțitul cel nou și m-a ștampilat în degetul mare, în zona unghiei. Am aplicat în câteva secunde turmeric. A fost un gest pur instinctiv. S-a oprit sângerarea instant și în vreo oră deja era curată tăietura. Unghia va dura ceva să-și revină, normal, nu a făcut-o să se regenereze ca în reclamele minune de la televizor, dar mă declar  foarte recunoscătoare că n-am mai avut probleme din secunda în care am aplicat praful magic. Și cuțitul e ascuțit bine, nu a fost o zgârietură superficială. 

Zic că tot e mai bine să ne aruncăm degetele prin borcanul cu turmeric când ne tăiem decât în cel cu sare. 

P.S.: Acum am citit de curiozitate pe net despre turmeric și tăieturi și scria că oprește sângerarea, deci da, confirm, la rănile ușoare din bucătările face treabă minunată.

A 10-a zi de post

Pentru mine va începe o perioadă și mai încărcată ca până acum, cu multă muncă (pe care o iubesc) și cu puțin timp în bucătărie (aia nu mai iubesc). De aceea, se va impune o strategie obligatorie de la care nu îmi voi permite să mă abat. Mă voi trezi mai de dimineață să fac toată mâncarea pe ziua respectivă, să postez pe blog și apoi să merg la Târgul de Crăciun (cu pachețel cu tot, pentru că voi fi până seara acolo, toată luna). 

Unul dintre motivele pentru care mă bucur de schimbarea asta este că voi fi, într-un fel, una dintre voi, adică nu veți mai avea motiv să mă înjurați ce frumos scriu eu despre gătitul sănătos stând și lucrând de acasă. Ei bine, acum voi fi plecată mai mult de 8 ore (ca voi) pe zi și vom vedea cum putem să fim multe ore la lucru, departe de casă, dar alimentați pe cât posibil, corect.

Astăzi, printre altele, am mai și gătit oarece.

La micul dejun a mâncat tot poporul cereale (care vor cam deveni salvarea mea în săpt care urmează)

Am fiert secară cu ovăz + stafide + alune de pădure (în apă). Apoi am luat de pe foc, am pus în castroane și fiecare și-a pus o lingură de miere și cine a dorit, banană tăiată rondele. Super bun. 

La gustare am mâncat 2 mere (după ce mănânci cereale, cam peste 3 ore te lovește foamea și bagi o gustare sănătoasă până la masa de prânz)

La prânz, am golit la fix oala cu delicioasa supă de dovleac de ieri.

Iar la cină... ne-am făcut puțin de cap:

BURGERI VEGANI

 (rapizi/simpli și ieftini)

• pastila de burger: păsula uscată rămasă de ieri (cam o porție) + pesmet + oleacă ulei = la cuptor, cum facem și chiftelele, 15min pe o parte 15 pe cealaltă
• chifle (am încercat să le aleg pe cele care păreau cât mai puțin chimice, au fost 1.20 lei bucata... am vrut să le fac eu dar n-am mai apucat)
• salată verde (2 lei)
• smântână/maioneză de soia cu ustoroi (lapte de soia + ulei până vezi că începe să se îngroașe treaba + oleacă zeamă de lămâie + sare + telofain + usturoi = totul blenduit cu b. vertical)
• castraveți murați 

Ingrediente aparent puține (smântâna aia e concentrată că și singură e prea mult), dar combinație divină. Salivez postând propriile poze. Abia aștept să postez (și să apuc să fac) o rețetă de hamburgeri vegani 100% făcuți în casă, cu chiflă cu tot... și cumva să văd ce fac cu păcătoasa asta de smântână de soia, că bună e, dar și foarte plină de ulei rafinat de floarea soarelui. Vedem. Până atunci îndrăznesc să spun că o dată pe lună putem mânca un hamburger cu ulei, mai ales dacă avem o dietă cumpătată și pe cât posibil "curată" în restul timpului.

Pfff, gata, ies, că dacă mai postez multe poze, voi coborî să-mi mai fac unul. Cu pâine făcută de mine, chifle chimice nu mai sunt. Hmmm... poate e chiar mai delicios. Gata, nu! Poate la dimineață!

O seară liniștită să avem! 

A noua zi de post

Ne-am început ziua în forță, cu o omletă de toată frumusețea. Nu mă credeți, priviți, citiți și încercați.

OMLETĂ VEGANĂ CU CIUPERCI:

• 1 cutie tofu nesărat
• cam 400 g ciuperci (depinde cât de multe sau puține doriți în amestec)
• sare
• puțină apă
• turmeric (dacă vreți să arate a omletă)
• boia (opțional)
• piper (opțional)
• telofain
• condimente

Se poate servi cu o salată sau ceva legume lângă. Sau cu chiftele rămase de aseară.

Călești ciupercile cu sare și aprox. 2 linguri de apă. Apoi adaugi tofu care a fost pisat cu furculița înainte. Presari puțin turmeric, pui încă 2 linguri de apă și amesteci până devine tot tofu galben. Apoi presari ce condimente dorești și e gata omleta.

La prânz, am făcut supă de dovleac de la Mariana Gomboș din grădină.

SUPĂ DE DOVLEAC

• 2 pachete de dovleac din congelator (cu mărar)
• 2 morcovi medii
• 1 pătrunjel
• 1 jumătate păstârnac
• 1 parte țelină
• 2 cepe medii
• sare
• telofain
• boia
• apă
• smântână de soia
• 1 ardei roșu dacă ai (eu n-am mai avut)

Călești zarzavaturile în apă cu sare. Adaugi pungile de dovleac, pui apa, condimentele și lași să fiarbă. La sfârșit pui smântâna și gata-i supa delicioasă.

Servim cu pâine făcută în casă.

La cină am mâncat mult prea ceruta și așteptata 

PĂSULĂ USCATĂ:

• 500 g fasole pusă la hidratat cu o zi înainte 
• 5 cepe medii
• 1 morcov gigantic
• 1 pătrunjel
• jumătate păstârnac
• cimbru!
• o sticlă bulion
• boia
• telofain
• sare
• piper
• turmeric
• o foaie de dafin
• varză murată

Pui fasolea la fiert. Când vezi că începe să fie fiartă iei altă oală și călești zarzavatul în olecuță ulei cu sare. După ce s-au călit legumele, storci fasolea și o adaugi peste. Torni bulionul. Adaugi condimentele. Lași să fiarbă până îți convine textura, grosimea sosului și potrivești gustul.

Se servește cu varză murată și pâinică de casă. 

Pentru ce era foaia de dafin? Am citit pe un site de rețete indiene că ei fierb fasolea în apă cu turmeric și dafin. Și de atunci așa fierb și eu fasolea. Ne-am simțit bine după ce am mâncat, dacă știți cum zic... asta și datorită faptului că nu am pus cartofi. Știm că nu e prea fericită combinația proteină (în cazul nostru fasolea) cu amidon (cartofii). A fost bun, hrănitor și sățios. Cu varza de la mama soacră a fost perfectă masa. Cea pe care o cumpărasem din piața mare (înainte să merg în sat) s-a stricat într-o săpt în frigider, deci n-are rost. Noroc că am ajuns în sat să cer varză murată adevărată. Și Doamne, bună-i.

A 8-a zi de post (miercuri)

Ieri (miercuri) am donat sânge. Împreună cu Alex, normal. Nu e prima dată și sperăm nici ultima. Și spre seară am fost cam fără putere să scriu pe blog, după ce am și editat niște poze și alte cele, mai groază îmi era de laptopul ăsta care se mișcă foarte încet și trebuie să aștept nu știu cât până fac niște chestii banale. În orice caz, nu-mi place să mă plâng sau să pară că mă plâng de ceva, așa că trec direct la subiect.

Poate vă întrebați (ca mulți alții... mama și soacra de exemplu) de unde naiba donează slăbănoaga asta de 50 (51 kg ieri) sânge? Are atâta sânge în corp? Se pare că am și se pare că pot. Condițiile pentru donat sânge le găsiți (cei care nu ați fost încă) pe net. În mare, tre să fii cât de cât sănătos, să nu fi avut anumite boli și ca femeie, să ai peste 50 kg. Dacă eu cu tensiunea mea mică și cu fierul la limită am putut dona deja de 4 ori, și mulți alții pot. Ca beneficii, primești bonuri de masă în valoare de 60 lei și ai dreptul să ceri un set complet de analize o dată pe an (ok, mai e ideea că sângele tău ajută 3 oameni, poate chiar le salvează viața și sunt tot felul de articole pe net care spus că e sănătos să donezi sânge periodic... păreri contra încă nu am găsit, și credeți-mă le-am căutat bine). Ceea ce am și făcut ieri și de ce m-am simțit mai obosită decât de obicei, pentru că ni s-a luat mai mult de 450 ml cât se ia la o donare clasică. Nu-i puțin, e adevărat dar prima dată când am fost n-am simțit nici cea mai mică oboseală toată ziua. După ce am donat, m-am urcat la volan, am făcut piața, am venit acasă, am mai lucrat ceva și m-am simțit ca și cum n-am fost nicăieri. 

A doua oară am amețit înainte să mă ridic de pe scaun, dar mi-am revenit în 2 secunde (am amețit pentru că aveam tensiune mică și e normal după ce îți dispare aproape o sticlă de 500ml din corp să îți scadă tensiunea). 

A treia oară am fost prima dată cu Alex la donat și a coincis cu prima zi de Street Food Festival unde am participat cu Atelierul de pictură. La ora 9 am fost la Centrul de Transfuzii, la ora 10 eram în Piața Unirii și montam cortul cu toate figurinele de lut (muncă deloc ușoară și rapidă). Pe la ora 14 am apucat să mâncam ceva. Cum era normal, ne-am simțit ușor obosiți la sfârșitul zilei, dar n-am avut nicio altă problemă. Și a 4-a oară tot cu Alex, ieri, am prins o aglomerație de am ajuns la ora 13.30 acasă. La 9 am pornit spre centru. Am avut ghinionul să ne nimerim cu ceva acțiune a studenților care a adus foarte mulți oameni la donat și am avut de așteptat. Așa că am mâncat pe la 14, și ni s-a luat și o idee mai mult sânge pentru analizele anuale (gratuite), deci era normal să fim obosiți la sfârșitul zilei. Oricum, cei de la centru îți dau motivare de la lucru pe ziua respectivă și recomandă odihnă, mâncare și apă multă toată ziua. 

Așa că postul nostru a decurs cam așa:

Înainte de donare poți mânca, dar ceva ușor, în niciun caz proteină și grăsime animală.

Așa că am făcut rapid o așa-zisă budincă de chia cu banane (și doctorița s-a uitat ciudat când i-am zis ce am mâncat dimineață... mai ciudat s-a uitat la Alex, haha): 2 banane zdrobite + 2 lingurițe chia + 2 linguri apă.

Că veni vorba de apă, am băut la greu ieri. Dacă ești hidratat bine, chiar dacă ai tensiune mică ca mine, sunt foarte slabe șansele să amețești după ce îți scoate acul. Am băut 2 pahare înainte de budinca asta, apoi până ne-a venit rândul la donat (am fost nr. 98 și 99 deci...) am băut de ne-am plictisit de apă. Am băut și după donare, pentru a regla tensiunea și pentru a ajuta organismul să-și revină. Sângele se reface cantitativ rapid, în câteva ore. Calitativ, în 2 săpt. Ceea ce e un lucru bun, mai ales că suntem în post și mâncăm mai curat decât altă dată. Avem mai mari șanse să ne mai curățăm sângele care e de fapt esența corpului nostru (sânge=viață, sânge curat=sănătate), legătura corpului fizic cu celălalte corpuri (am citit o carte super interesantă despre sângele uman, e fantastic dacă stai să te gândești ce creaturi complexe suntem).

Când am ajuns acasă fiecare a mâncat ce a apucat și ce a vrut. Eu supă de varză, iar Alex, cereale.

CEREALE (o variantă):

• fierbi ovăz & orz/secară în apă sau lapte de soia
• adaugi alune de pădure mărunțite cu cuțitul
• semințe de chia
• stafide
• miere de la Simona Nojea
• banane tăiate rondele

La cină, paste. M-am gândit la o cină consistentă, pentru lipsa de sânge din corpurile noastre. Și m-am gândit la ciuperci. Oricum, eu aș fi în stare să mănânc paste în fiecare zi. 

PASTE CU CIUPERCI ÎN SOS ROȘU

• ce formă doriți/aveți de paste integrale
• o sticlă bulion
• ciuperci
• ceapă
• ulei de măsline
• sare
• oregano
• cimbru
• rozmarin
• boia
• sare
• telofain
• smântănă de soia (opțional)
• fulgi de drojdie inactivă (opțional, dar recomandat)

Călești ceapa în ulei, adaugi ciupercile tăiate cum vă place vouă (felii, cubulețe). După ce leșină puțin ciupercile, pui bulionul. Apoi condimentele și lași să fiarbă totul la foc mic până scade apa și se îngroașă bulionul. Dacă ai pastă groasă de tomate făcută acasă, e și mai bine.

Pentru că mi s-a părut că mi-a ieșit cam puțin sos (și am avut dreptate) am scos și smântâna de soia din frigider pentru orice eventualitate. Și vă scriu mai jos ce bunătate a ieșit din ea.

Pentru că donarea de sânge face o foameee și pentru că sosul a ieșit prea bun și mai voiam supliment, am inventat rapid un al doilea sos din ce am avut pe masă: smântână de soia + drojdie inactivă + sare. Deci parcă ai fi mâncat paste cu ceva sos de brânză. Super bun. Am mâncat ca porcii.

Anumite clarificări, nu pentru mine, ci pentru susținerea reală a postului și dietei vegetariane:

Tensiunea mea mică (care nu e neapărat o chestie rea) și fierul la limită (nu e la limită de speriat) sunt în primul rând ereditare și se datorează și rh-ului negativ (cei cu rh negativ mereu au baiuri cu fierul). Numărul meu de kilograme nu a depășit niciodată 52 nici când mâncam șaorme și mici (și nici nu consider că sunt slabă, poate să spună oricine ce vrea). Cel mai mult am slăbit înainte de nuntă, 47 kg  (mai mult decât când am fost raw vegană) și "culmea", mi-am revenit la 51 cu post cu tot. Am să mă cântăresc la finalul postului, dar ceva îmi spune că voi avea din nou 52 kg. În concluzie, nu am tensiune mică sau fier la limită pentru că nu mănânc carne sau țin post. Fiecare organism e unic. Aia nu înseamnă că dacă organismul nostru e predispus la diabet de exemplu să nu ne mai pese ce mâncăm pentru că oricum vom face diabet. Nu-i adevărat. Tocmai că știm care ar fi baiurile noastre ereditare ne poate ajuta mult să știm cum să jonglăm cu dieta noastră. Eu mi-aș putea regla lejer fierul cu suplimente, dar nu prea sunt adepta pastilelor pentru că avem impresia că reparăm pe o parte, dar de fapt dezechilibrăm pe altă parte. Important e să ne relaxăm și să ne bucurăm inteligent de viață... și să ne acceptăm așa cum am fost creați, fiecare cu bagajul său genetic și karmic.

Berbecul verde în laboratorul ei. Poza făcută pe ascuns de berbecul multicolor.

A 7-a zi de post (marți)

Scriu cu întârziere și îmi cer scuze, dar când am intrat marți seara în cameră am fost atât de obosită încât n-am mai avut energie să scriu pe blog. Așa ciudat e timpul ăsta, parcă s-au condensat orele. O oră sau chiar o jumătate de oră (rar) cât scriu o postare pe blog parcă îmi mănâncă toată ziua. Nu-i de mirare de ce suntem atât de obosiți și de ce sunt atâtea boli, e stresul ăsta prea mare și noi parcă nepregătiți să ne descurcăm cu el.

Ok, hai să vorbim despre și să trăim și bucurii că griji are fiecare destule.

Marți a fost dezlegare la pește, deci cine mănâncă carne a putut să-și facă de cap. Eu le-am făcut chiftele cu ton la cuptor din doar 3 ingrediente: supa cremă de legume rămasă de la prânz + o conservă ton + pesmet. La cuptor 15 min pe o parte 15 pe cealaltă. Ca garnitură, mâncare de fasole galbenă cu porumbul la conservă care a rămas de la cina de luni (paste cu sos cremos) și salata de varză roșie făcută de Alex.

SUPĂ CREMĂ DE LEGUME:

• 2 morcovi
• 1 pătrunjel
• jum. păstârnac
• 2 cartofi
• bucățică țelină
• 2 cepe medii întregi (curățate)
• condimente

Deja știți cum merge treaba cu o supă cremă, nu mă mai repet.

Fericirea pe ziua de marți a fost scurta evadare la Restaurantul Vegan Cris (și la magazinul lor naturist) unde am învățat din nou! să reununț la unele prejudecăți. De felul meu nu prea mă omoram niciodată după piureul de castane, mi se părea enervant cum mi se lipește de cerul gurii și parcă era așa, înecăcios. Și nici ruladele nu prea le aveam la inimă, mai ales să le fac. De fapt n-am făcut în viața mea nici una pentru că țin minte din copilărie cum făcea mami rulade și mi se părea enervant să ai grijă să rulezi o bucată de blat cu o cremă la plic în mijloc. În concluzie, îmi era antipatic și piureul de castane și ideea de ruladă (fiecare cu ciudățeniile lui, nu?). Nu știu cum de am ajuns să comand fix ruladă cu piure de castane dar vă spun sincer că e cea mai delicioasă prăjitură pe care am mâncat-o în ultima vreme (poate nu la fel de delicioasă ca doboșul perfect de la nunta noastră, dar în orice caz.... foarte aproape). Și cu un ceai cald de cimbrișor alături... a fost mai ceva ca un SPA. Trebuie să o încercați.

Și normal că primul gând a fost să le fac deseară rulada oamenilor de acasă. Doar nu m-oi bucura singură de ceva, mai ales acum, că-s fată măritată și tre să împart cele rele și cele dulci cu soțul meu. 

Am luat frumos rețeta care e în cartea lor de bucate (noroc cu Delia care mi-a făcut poză pentru că eu iar mi-am pierdut cartea în propria casă... nu-i prima dată). Încă nu știu ce a ieșit, doar azi o vom gusta pentru că marți doar am apucat să fierb grâul. Dar aș fi tentată să zic că mai bine mergem frumos, scoatem 5 lei și luăm rulada decât să ne batem capul. Am să scriu concluziile azi. E posibil să fie primul meu semi-eșec.

Între timp am coborât să pun masa pentru prânz și am dat atacul și la tava cu prăjitură. N-am reușit să o fac ruladă, mi-a ieșit cantitate prea multă cu toate că am respectat rețeta. Ceva nu am făcut bine, sau... ceea ce bănuiesc că a fost problema... blenderul meu prea ieftin sau prea obosit și el săracu.

Da, îmi confirm bănuiala. Semi-eșec, pentru că nu a ieșit deloc ceea ce mi-am dorit, dar e mâncabilă spre delicioasă.  Ai mei au făcut mișto că e colivă cu cremă de castane dar pentru asta au mâncat mult, chiar și tati, mai mare iubitor de piure de castane decât mine. Data viitoare le cumpăr direct rulada de la Cris și nu-mi mai complic viața. Și așa e complicată destul.

Rețeta e în cartea lor, eu am să vă scriu cum am modificat rețeta de cremă pentru că e genială și o putem folosi și la alte prăjituri:

Am înlocuit frișca vegetală care și așa nu e sănătoasă cu smântână de soia făcută de mine. Așadar:

CREMĂ DE CASTANE PENTRU PRĂJITURI/TORTURI/ETC

• 1 pachet piure de castane
• aprox 500 ml smântână de soia (smântână de soia deja v-am "învățat" să faceți)
• miere
• 2 linguri ulei de cocos (îi va da o ținută perfectă)

Am povestit despre experiența mea la restaurant, trecem la magazin. Dintr-o simplă comparație realizată marți, 21 noi, pot să spun că la magazinul lor naturist prețurile sunt mai mici cam cu un leu la toate produsele față de altă farmacie naturistă pe care o frecventez des (care nu e deloc în centrul orașului). Problema mea e că stau prea departe de centru, altfel aș cumpăra doar de la ei. Am cumpărat 500g semințe de chia cu 13 lei, aceeași firmă și același gramaj era 14.30 lei la cealaltă farmacie. Când cumperi mai multe produse, se adună economia leu cu leu. Și printre altele, am cumpărat și mazăre galbenă (3 lei) pentru că îmi făcuse Mariana Gomboș poftă cu postarea ei și m-am bucurat că am avut norocul să dau așa repede peste ingredientul pe care nu știam de unde să-l iau. Și mi-am asigurat cina:

MÂNCARE SIMPLĂ ȘI CONSISTENTĂ DE MAZĂRE:

• fierbi mazărea în apă și închizi focul
• adaugi puținul hummus care a mai rămas de la micul dejun
• adaugi restul de porumb dulce care a mai rămas de la cina de ieri
• niște condimente dacă mai consideri că e nevoie

Și că am adus vorba de micul dejun:

HUMMUS

• 1 conservă năut de la SunFood (2.93 lei)
• susan măcinat în râșniță
• ulei de măsline
• zeama de la o lămâie
• usturoi
• cimbru
• turmeric
• sare
• fulgi de drojdie inactivă

Am mâncat cu felii de ardei kapia și pâine de casă. A fost foarte bun și foarte sățios. Combinația hummus + ardei kapia e divină.

A 6-a zi de post

Din nou o zi plină și cu încărcătură emoțională. Am avut o vizită plăcută, unchiul și mătușa din Italia, vorba lui Alex... și am reușit cu puțin noroc să experimentăm împreună o rețetă nouă. 

Rețeta asta s-a născut din cauza (nu datorită, din cauza!) minunatelor magazine super dotate Kaufland și Auchan care nu sunt în stare de joi să-și actualizeze stocul de lapte de soia simplu Inedit (adică fără arome de căpșuni!! ce, vor să fac smântână cu aroma lor artificială de căpșuni?!). Au reușit să mă facă să mă mir și revolt în sinea mea încât am uitat să cumpăr ciuperci. Venisem hotărâtă să luăm ciuperci și lapte de soia (la sticlă, nu la cutie, mama ei de ecologizare!) și am uitat pentru că sunt berbec, asta e. Și noi când ne aprindem suntem puțin buimaci câteva momente și e posibil să uităm chestii (sau să împungem cu coarnele, ceea ce lucrez să mă abțin să o fac). Pur și simplu nu înțeleg care îi baiul. Nu se mai fabrică, sau ce sărăcie? Numai așa voi ajunge să îmi fac din nou singură lapte, cu criza mea de timp cu tot. În fine, să renuț cu prostia asta că deja simt cum încep să mă revolt din nou și e cam degeaba. Ei se pot scuza că mi-au oferit varianta la cutie, chiar dacă eu voiam la sticlă să fiu ecologistă pe cât posibil. Și așa cum aveau la sticlă de vanilie, căpșuni și ciocolată așa puteau avea și varianta clasică. Mno, gata, sunt zen. Numai o chestie mai zic. Nu mi se pare normal să fie ca un parazit pe țara asta și nici să nu ne ofere servicii ok. De fapt am spus un paradox aici. Nu poate ceva negru să fie alb. De mult tot am zis că ar fi ideal să devenim independenți de ei. Și se poate. E chiar foarte simplu. Eu am început de mult și am avansat considerabil. Poți trăi fără să mergi la hipermarketuri. Există piață și abc-uri sau magazine mai mari de cartier. De multe ori ne păcălim singuri crezând că la hipermarketuri vom găsi de toate, mergem acolo și rezolvăm totul. Da, da. Mergem acolo, ne învârtim mai mult decât intenționam printre raioanele alea și de multe ori trebuie să facem compromisuri pentru că nu găsim chiar ce ne trebuia. În fine, ideea e că trebuie să lucrăm la noi înșine pentru că dacă va fi posibilă o schimbare, doar de la noi poate să vină, fiecare cât poate și cum poate. Am să mai scriu pe subiectul acesta, pentru că îl consider important.

Ok, să revenim la oile (=farfuriile) noastre.

Dimineață am mâncat ultimele 2 felii din tarta cu spanac, ne așteptau cuminți în frigider să ne întoarcem din sat. Șmecheri părinți avem, așa-i? Ca să poată mânca ei cereale cu miere. Nu-i bai, bun a fost.

La prânz, am golit de tot caserola cu sarmale din sat și supa de varză pe care am făcut-o înainte să plecăm, sâmbătă.

La cină, am fost din nou, cobai:

PASTE CU SOS CREMOS 

(ingrediente pentru 6 persoane)

• 500 g paste 
• 1 păstârnac
• ulei de măsline
• sare
• făină
• lapte de soia 
• turmeric
• boia
• piper multicolor din râșniță
• cimbru uscat
• 1 conservă porumb dulce
• usturoi pisat
• pătrunjel din grădină
• opțional, ardei iute în ulei de măsline

Pui apa la fiert, între timp, începe experimentul. În uleiul de măsline călești păstârnacul + sarea (ce poți dai pe răzătoare, iar ce nu, tăiat mărunt... de obicei partea mai îngustă a rădăcinii e greu de dat pe răzătoare). După ce a leșinat puțin păstârnacul, pui o lingură bună de făină (rântaș ardelenesc) și mai amesteci câteva secunde. Stingi cu lapte de soia. Și pui atâta lapte de soia până ajungi la consistența dorită a sosului. Eu de exemplu am pus toată cutia pentru că am scăpat din greșeală mai multă făină... dar până la urmă s-a dovedit că am făcut la fix sosul pentru a avea toți sos din plin. Deci totuși pentru 6 persoane merge o sticlă de lapte. După ce clocotește sosul, pui condimentele și porumbul și închizi focul. Apoi adaugi usturoiul pisat și pătrunjelul tocat. 

Sosul va fi puțin dulceag (logic, nu? păstârnac + porumb dulce) daaaar va fi perfect dacă serviți cu usturoi crud deasupra sau cu ardei iute în ulei de măsline sau (ne-am gândit noi cei de la masă) cu puțină zeamă de lămâie stoarsă deasupra. Dar cum nu am experimentat încă, nu știu ce să zic de lămâie. Pentru usturoi și ardei garantez că fac echipă foarte bună cu acest sos.

Sunt foarte mulțumită de ce a ieșit, practic am deschis frigiderul și am gătit cu ce am avut și mi-am jurat să învăț ceva din experiența de azi. 

Sosul a fost foarte cremos și de ajuns în sfârșit! Pentru că de multe ori primeam reclamații (și eu observam singură) că după ce pun în farfurii totul, pastele absorb sosul și devine puțin seacă apoi mâncarea. Dar aici totul a fost cremos și suficient. Nimic sec, nimic complicat, dar bun și sățios.