A treia zi de post

A fost o zi plină, dar deja ne-am obișnuit cu așa ceva la noi în casă în ultima vreme. Ce a fost cel mai neobișnuit a fost muntele de vase de spălat pe care am reușit să-l cuceresc doar seara, cu toate că am urcat constant pe el și nici nu am gătit 1000 de feluri de mâncare. Foarte ciudat. Bucuria mea pe ziua asta a fost că mi-a reușit invenția de la cină și au mâncat și nașii noștri din Oradea din ea, încet, cu precauție la început, dar până la urmă au terminat porția și au recunoscut că n-a fost rău.

Așa că zic să trecem direct la subiect cu toate că aș avea destule de zis. Dar e târziu, suntem obosiți și mâine o nouă zi plină, așa că avem nevoie de somnul nostru cel de toate nopțile. Cu toate că mai am 40 de minute din somnul de frumusețe (până termin de scris va bate miezul nopții, deci adio tinerețe). Știați că între orele 22-24 e cel mai important somn, se numește "somnul tinereții"? Am citit și eu asta o dată într-un grup de vegani pe vremea când eram foarte pasionată de tot ce înseamnă viața vegetariană și poate e mai bine așa. Să ne lăsăm furați de pasiunile noastre, nu să le înăbușim, să încercăm să le temperăm și apoi să ne mirăm de ce suntem depresivi. Mno, în fine, am zis că nu mă iau cu vorba și deja am ajuns la somnul tinereții. Mâine poate vom recupera.

Așadaaaaar, MICUL DEJUN:

Azi am mâncat cereale aduse de soțul meu la pat. Da, am o viață foarte grea de femeie măritată. Și eu mă mir cum rezist. Asta după ce mi-am băut prima dată paharul cu apă (adus tot de el, nefericita de mine).

GUSTĂRI: un suc de legume făcut de mami, struguri de Moldova din piață

PRÂNZUL

Extra mega delicioasa supă de praz de ieri (am făcut să ajungă pe 2 zile) împreună cu divina pâine pe care am scos-o din cuptor ieri noapte. Așa frumos a fost să adormim cu parfumul de pâine proaspătă în nări și-n suflet... asta-i aromaterapie adevărată.  

Pot să pun rețeta aproximativă a pâinii(lor), că mi-au ieșit 2 în tăvi de chec:

1 kg făină integrală, 2 mâini ovăz, 1 mână bună semințe floarea soarelui, semințe in măcinate vreo 3 linguri mari, o mână semințe in nemăcinate, sare, ulei, apă călduță, drojdie + miere. Cam 40 minute la cuptor.

CINA

TARTĂ CU SPANAC ȘI CIUPERCI și SALATA DE TON VEGANĂ rămasă de alaltăieri

(Nașul și-a luat un ajutor de nădejde să-și facă curaj)

Rețeta: Totul a pornit de la o plasă plină cu spanac și de la noua mea obsesie, cornulețele de post. Da, are logică, știu...

M-am gândit toată ziua de ce sărăcie am cumpărat atâta spanac din piață și ce sărăcie să fac cu el. Și niște conexiuni s-au creat în creierul meu când am terminat de făcut aluatul pentru cornulețele magice și am deschis frigiderul să-l bag la rece până termin supa de varză. Bingo, am să mai fac un aluat identic dar pentru o tartă, iar umplutura va fi ca o shaormă, cu de toate pentru toți. Nu de alta, dar trebuia să fac ceva cu salata vegană de ton și cu ciupercile rămase prin frigider. Așa că s-a născut următoarea nebunie de rețetă:

• aluat de cornulețe (e genial, am să fac o postare separată cu cornulețele, merită măcar atâta)
• spanac opărit
• ciuperci călite până nu mai lasă zeamă
• salata de ton vegană rămasă de ieri (am blenduit-o împreună cu așa-zisul lapte de susan, deci practic puteți pune hummus sau pur și simplu o conservă de năut)
• tofu fără sare
• susan mult (am vrut să fac un fel de sos și am dat-o în bară pe parcurs pentru că am sărit un pas important și nu am mai putut da înapoi așa că m-am ales cu un fel de lapte de susan dar cu susan cu tot)
• sare
• usturoi răzuit
• cimbru
• oricum salata de ton mai avea condimente 

Asamblezi și lași cam 40 minute (dacă țin bine minte) la cuptor.

DESERTUL 

cornulețeleee și tăiței(i rămași de ieri de la pastele cu ciuperci) cu lapte de soia și cioco

Iar pe mâine (și poimâine) am făcut supă de varză pentru că mă așteptau deja de o săptămână în frigider 2 varze supărate că pe ele nu le bagă nimeni în seamă.

• țelină (puțină)
• morcovi
• pătrunjel rădăcină
• kapia
• varză
• cartofi
• bulion
• apă
• cimbru
• mărar
• sare
• piper

Supărarea mea pe ziua de azi a fost că nu a mai fost în Kaufland lapte de soia simplu să-mi pot face maioneză, decât cu aromă de căpșuni sau ciocolată... Serios? Dacă tot duc banii din țară și fac ce vor și cum vor, măcar atât să ne lase... laptele de soia. Și altă fericire, în tot Sânmartinul ăsta nu există lapte de soia, nici măcar la cutie... pentru că din K iau la sticlă, măcar refolosesc sticla când fac bulion și nu poluez aiurea natura cu cutiile lor. În Sânmartin încă nu s-a auzit de vegetarieni? Sau măcar de post... n-aș fi crezut. Mno, așa că azi fără soia iar mâine ai mei părinți vor trebui să mănânce supa de varză fără smântână. Sincer, am emoții. 

Încerc să postez mâine dimineață rețeta de cornulețe înainte să pornim la drum, nu de alta dar soțul meu e pe cale să adoarmă fără mine.... și fără somnul tinereții în noaptea asta.

Noapte lină!