Ieri nu am postat pe blog pentru că am fost pe drumuri bihorene, dar am postat rapid pe facebook cum am prins puțin semnal și am avut noroc cu fetele mele harnice care au postat rețetele lor pe grup.
Ca să mă revanșez și să recuperăm orele pierdute (ca la facultă sau la job cu zilele de sărbătoare = niciodată) voi posta rețeta de cornulețe vegane cu care m-am tot lăudat și v-am tot ținut în suspans (neintenționat).
Cornulețele acestea vor fi identice cu cele făcute cu untură de porc: sfărmicioase în sensul bun al cuvântului, puțin pufoase și mereu aceleași, și a doua zi (asta în cazul în care nu le mâncați pe toate cum le scoateți din cuptor) vor avea aceeași textură. Acum, din experiența mea (că am mâncat cam de toate la viața mea) pot să spun că diferența cea mai notabilă între cornulețele cu ulei vegetal cum sunt astea din rețeta asta și cele cu untură dă PORC este că după cornulețele astea, chiar dacă mănânci și 8 de exemplu, dintr-un foc (ăsta e până acum umilul meu record) nu vei simți senzația aceea ciudată ca după cornurile care conțin untură de porc, ca și cum ai avea ceva greu în stomac. După cornulețele astea te simți ca un fulg, ca un fulg optimist (mai ales dacă le umpli cu cioco amăruie).
Până acum am făcut de 3 ori rețeta asta, de trei ori într-o săptămână zic că nu-i rău. A doua oară chiar am experimentat și am pus și cacao în aluat. A fost bun și așa. Iar berbecul meu multicolor m-a ajutat enorm. Practic el a făcut cam toată treaba. Eu doar am pus ingredientele în bol, el a amestecat totul, a pus la frigi și apoi le-a rulat, umplut cu cioco topită și le-a băgat în cuptor. Prunc ca soarele, dar după cum puteți observa în imagine e proprietate privată Berbecul verde, îmi pare rău.
După cum ați putut vedea în titlul meu de CANCAN, cornulețele astea teoretic nu conțin zahăr, practic depinde de oamenii de la voi din familie. Eu și Alex le-am mâcat prima dată (și a doua) fără zahĂr și vă spun sincer că au fost chiar bune, bune! Ultima dată, cum se și vede în poze, le-am tăvălit în zahăr vanilat pentru că tati s-a tot plâns că nu-s destul de dulci. Mna, trebuie mulțumit poporul, ce să facem. Eu vă voi posta varianta fără zahăr și apoi fiecare va experimenta cum va dori.
OBS: Aluatul e fără zahăr. Compoziția, din nou, depinde de fiecare. Puteți alege o compoziție fără zahăr, sau vă puteți face de cap din când în când cu o ciocolată amăruie topită.
CORNULEȚE PĂCĂTOASE DE POST
- un cub de drojdie proaspătă
- o linguriță miere
- cam 500-600 g făină
- un pahar ulei (prima dată am pus ulei de floarea soarelui + ulei de cocos)
- jumătate de pahar de BORȘ
- ciocolată amăruie (2 tablete... cam una jumate am observat că se consumă, că îmi tot rămâne)
- zahăr praf pentru tăvăliri în caz simțiți nevoia de mai dulce
- recunosc că am pus și puțină esență de vanilie, complet nesănătoasă, dar i-a dat un parfum de îmi venea să mănânc aluatul gol în timp ce rulam cornulețele
Cred că ingredientul principal este borșul. Mulțumită gustului lui interesant cred că nu se simte lipsa zahărului în aluat. E și sănătos, poate de aceea nici nu mă doare stomacul cum mă doare dacă mănânc cornulețe sau orice cu untură de porc. Visul meu tainic e ca pe viitor să mai lucrez la rețeta asta și să inventez o variantă în care să scap de drojdia de magazin.
Freci drojdia cu lingurița de miere, presari niște făină și lași câteva minute la dospit, apoi amesteci toate ingredientele de mai sus (exceptând ciocolata) într-un bol până se va dezlipi aluatul de pe pereții bolului (lucru care se va întâmpla foarte rapid). Bagi aluatul la frigider minim 10 minute sau până când îți mai termini din alte treburi de făcut.
Apoi asamblezi cornulețete (prima dată topești ciocolata) și le bagi cam 15 min la cuptor (depinde de cuptor).
Vă încurajez să încercați rețeta (e chiar simplă, vedeți că un bărbat a reușit să o facă singur, singurel) și să ne spuneți cum vi se pare... și să ne arătați cum a ieșit. Spor la prăjiturit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu