Din nou o zi plină și cu încărcătură emoțională. Am avut o vizită plăcută, unchiul și mătușa din Italia, vorba lui Alex... și am reușit cu puțin noroc să experimentăm împreună o rețetă nouă.
Rețeta asta s-a născut din cauza (nu datorită, din cauza!) minunatelor magazine super dotate Kaufland și Auchan care nu sunt în stare de joi să-și actualizeze stocul de lapte de soia simplu Inedit (adică fără arome de căpșuni!! ce, vor să fac smântână cu aroma lor artificială de căpșuni?!). Au reușit să mă facă să mă mir și revolt în sinea mea încât am uitat să cumpăr ciuperci. Venisem hotărâtă să luăm ciuperci și lapte de soia (la sticlă, nu la cutie, mama ei de ecologizare!) și am uitat pentru că sunt berbec, asta e. Și noi când ne aprindem suntem puțin buimaci câteva momente și e posibil să uităm chestii (sau să împungem cu coarnele, ceea ce lucrez să mă abțin să o fac). Pur și simplu nu înțeleg care îi baiul. Nu se mai fabrică, sau ce sărăcie? Numai așa voi ajunge să îmi fac din nou singură lapte, cu criza mea de timp cu tot. În fine, să renuț cu prostia asta că deja simt cum încep să mă revolt din nou și e cam degeaba. Ei se pot scuza că mi-au oferit varianta la cutie, chiar dacă eu voiam la sticlă să fiu ecologistă pe cât posibil. Și așa cum aveau la sticlă de vanilie, căpșuni și ciocolată așa puteau avea și varianta clasică. Mno, gata, sunt zen. Numai o chestie mai zic. Nu mi se pare normal să fie ca un parazit pe țara asta și nici să nu ne ofere servicii ok. De fapt am spus un paradox aici. Nu poate ceva negru să fie alb. De mult tot am zis că ar fi ideal să devenim independenți de ei. Și se poate. E chiar foarte simplu. Eu am început de mult și am avansat considerabil. Poți trăi fără să mergi la hipermarketuri. Există piață și abc-uri sau magazine mai mari de cartier. De multe ori ne păcălim singuri crezând că la hipermarketuri vom găsi de toate, mergem acolo și rezolvăm totul. Da, da. Mergem acolo, ne învârtim mai mult decât intenționam printre raioanele alea și de multe ori trebuie să facem compromisuri pentru că nu găsim chiar ce ne trebuia. În fine, ideea e că trebuie să lucrăm la noi înșine pentru că dacă va fi posibilă o schimbare, doar de la noi poate să vină, fiecare cât poate și cum poate. Am să mai scriu pe subiectul acesta, pentru că îl consider important.
Ok, să revenim la oile (=farfuriile) noastre.
Dimineață am mâncat ultimele 2 felii din tarta cu spanac, ne așteptau cuminți în frigider să ne întoarcem din sat. Șmecheri părinți avem, așa-i? Ca să poată mânca ei cereale cu miere. Nu-i bai, bun a fost.
La prânz, am golit de tot caserola cu sarmale din sat și supa de varză pe care am făcut-o înainte să plecăm, sâmbătă.
La cină, am fost din nou, cobai:
PASTE CU SOS CREMOS
(ingrediente pentru 6 persoane)
- 500 g paste
- 1 păstârnac
- ulei de măsline
- sare
- făină
- lapte de soia
- turmeric
- boia
- piper multicolor din râșniță
- cimbru uscat
- 1 conservă porumb dulce
- usturoi pisat
- pătrunjel din grădină
- opțional, ardei iute în ulei de măsline
Pui apa la fiert, între timp, începe experimentul. În uleiul de măsline călești păstârnacul + sarea (ce poți dai pe răzătoare, iar ce nu, tăiat mărunt... de obicei partea mai îngustă a rădăcinii e greu de dat pe răzătoare). După ce a leșinat puțin păstârnacul, pui o lingură bună de făină (rântaș ardelenesc) și mai amesteci câteva secunde. Stingi cu lapte de soia. Și pui atâta lapte de soia până ajungi la consistența dorită a sosului. Eu de exemplu am pus toată cutia pentru că am scăpat din greșeală mai multă făină... dar până la urmă s-a dovedit că am făcut la fix sosul pentru a avea toți sos din plin. Deci totuși pentru 6 persoane merge o sticlă de lapte. După ce clocotește sosul, pui condimentele și porumbul și închizi focul. Apoi adaugi usturoiul pisat și pătrunjelul tocat.
Sosul va fi puțin dulceag (logic, nu? păstârnac + porumb dulce) daaaar va fi perfect dacă serviți cu usturoi crud deasupra sau cu ardei iute în ulei de măsline sau (ne-am gândit noi cei de la masă) cu puțină zeamă de lămâie stoarsă deasupra. Dar cum nu am experimentat încă, nu știu ce să zic de lămâie. Pentru usturoi și ardei garantez că fac echipă foarte bună cu acest sos.
Sunt foarte mulțumită de ce a ieșit, practic am deschis frigiderul și am gătit cu ce am avut și mi-am jurat să învăț ceva din experiența de azi.
Sosul a fost foarte cremos și de ajuns în sfârșit! Pentru că de multe ori primeam reclamații (și eu observam singură) că după ce pun în farfurii totul, pastele absorb sosul și devine puțin seacă apoi mâncarea. Dar aici totul a fost cremos și suficient. Nimic sec, nimic complicat, dar bun și sățios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu