Azi am mâncat sarmale la micul dejun, la prânz și la cină. La cât de bune sunt, am luat fără pită numai ca să nu pierd nimic din gust. Făcute de mama soacră, cu ciuperci de câmp și varză murată. Chiar dacă ardelenii nu sunt fani acreală, le-a făcut cu varză murată pentru olteanca din mine. Au ieșit perfecte și sunt de departe mai bune decât cele cu carne. Și îmi permit să trag astfel de concluzii pentru că am mâncat destule sarmale la viața mea. Nu se întărește grăsimea aia grețoasă de porc/vită și nu ți se lipește de cerul gurii, nu îți simți stomacul greu după ce mănânci... ce mai, doar avantaje să încerci sarmalele de post cu orez și ciuperci. Am mai zis eu că nu mi se pare postul ceva greu pentru că dacă am sta să analizăm la rece treaba. în post mâncăm mai bine decât în restul anului. Asta dacă vrem să recunoaștem cu calm și să fim mai atenți la cum reacționează corpul nostru după anumite mâncăruri.
Rețeta e simplă, sarmale cu varză murată, doar că în loc de carne, pui ciuperci.
Bine, recunosc. Nu am rețeta, pentru că pe când ne-am trezit noi sarmalele erau deja aburinde în oală. Dar am primit niște căpățâne de varză murată la pachet și promit că voi reveni curând cu o rețetă.
Să aveți o săptămână frumoasă, luminoasă și roditoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu