A 8-a zi de post (miercuri)

Ieri (miercuri) am donat sânge. Împreună cu Alex, normal. Nu e prima dată și sperăm nici ultima. Și spre seară am fost cam fără putere să scriu pe blog, după ce am și editat niște poze și alte cele, mai groază îmi era de laptopul ăsta care se mișcă foarte încet și trebuie să aștept nu știu cât până fac niște chestii banale. În orice caz, nu-mi place să mă plâng sau să pară că mă plâng de ceva, așa că trec direct la subiect.

Poate vă întrebați (ca mulți alții... mama și soacra de exemplu) de unde naiba donează slăbănoaga asta de 50 (51 kg ieri) sânge? Are atâta sânge în corp? Se pare că am și se pare că pot. Condițiile pentru donat sânge le găsiți (cei care nu ați fost încă) pe net. În mare, tre să fii cât de cât sănătos, să nu fi avut anumite boli și ca femeie, să ai peste 50 kg. Dacă eu cu tensiunea mea mică și cu fierul la limită am putut dona deja de 4 ori, și mulți alții pot. Ca beneficii, primești bonuri de masă în valoare de 60 lei și ai dreptul să ceri un set complet de analize o dată pe an (ok, mai e ideea că sângele tău ajută 3 oameni, poate chiar le salvează viața și sunt tot felul de articole pe net care spus că e sănătos să donezi sânge periodic... păreri contra încă nu am găsit, și credeți-mă le-am căutat bine). Ceea ce am și făcut ieri și de ce m-am simțit mai obosită decât de obicei, pentru că ni s-a luat mai mult de 450 ml cât se ia la o donare clasică. Nu-i puțin, e adevărat dar prima dată când am fost n-am simțit nici cea mai mică oboseală toată ziua. După ce am donat, m-am urcat la volan, am făcut piața, am venit acasă, am mai lucrat ceva și m-am simțit ca și cum n-am fost nicăieri. 

A doua oară am amețit înainte să mă ridic de pe scaun, dar mi-am revenit în 2 secunde (am amețit pentru că aveam tensiune mică și e normal după ce îți dispare aproape o sticlă de 500ml din corp să îți scadă tensiunea). 

A treia oară am fost prima dată cu Alex la donat și a coincis cu prima zi de Street Food Festival unde am participat cu Atelierul de pictură. La ora 9 am fost la Centrul de Transfuzii, la ora 10 eram în Piața Unirii și montam cortul cu toate figurinele de lut (muncă deloc ușoară și rapidă). Pe la ora 14 am apucat să mâncam ceva. Cum era normal, ne-am simțit ușor obosiți la sfârșitul zilei, dar n-am avut nicio altă problemă. Și a 4-a oară tot cu Alex, ieri, am prins o aglomerație de am ajuns la ora 13.30 acasă. La 9 am pornit spre centru. Am avut ghinionul să ne nimerim cu ceva acțiune a studenților care a adus foarte mulți oameni la donat și am avut de așteptat. Așa că am mâncat pe la 14, și ni s-a luat și o idee mai mult sânge pentru analizele anuale (gratuite), deci era normal să fim obosiți la sfârșitul zilei. Oricum, cei de la centru îți dau motivare de la lucru pe ziua respectivă și recomandă odihnă, mâncare și apă multă toată ziua. 

Așa că postul nostru a decurs cam așa:

Înainte de donare poți mânca, dar ceva ușor, în niciun caz proteină și grăsime animală.

Așa că am făcut rapid o așa-zisă budincă de chia cu banane (și doctorița s-a uitat ciudat când i-am zis ce am mâncat dimineață... mai ciudat s-a uitat la Alex, haha): 2 banane zdrobite + 2 lingurițe chia + 2 linguri apă.

Că veni vorba de apă, am băut la greu ieri. Dacă ești hidratat bine, chiar dacă ai tensiune mică ca mine, sunt foarte slabe șansele să amețești după ce îți scoate acul. Am băut 2 pahare înainte de budinca asta, apoi până ne-a venit rândul la donat (am fost nr. 98 și 99 deci...) am băut de ne-am plictisit de apă. Am băut și după donare, pentru a regla tensiunea și pentru a ajuta organismul să-și revină. Sângele se reface cantitativ rapid, în câteva ore. Calitativ, în 2 săpt. Ceea ce e un lucru bun, mai ales că suntem în post și mâncăm mai curat decât altă dată. Avem mai mari șanse să ne mai curățăm sângele care e de fapt esența corpului nostru (sânge=viață, sânge curat=sănătate), legătura corpului fizic cu celălalte corpuri (am citit o carte super interesantă despre sângele uman, e fantastic dacă stai să te gândești ce creaturi complexe suntem).

Când am ajuns acasă fiecare a mâncat ce a apucat și ce a vrut. Eu supă de varză, iar Alex, cereale.

CEREALE (o variantă):

• fierbi ovăz & orz/secară în apă sau lapte de soia
• adaugi alune de pădure mărunțite cu cuțitul
• semințe de chia
• stafide
• miere de la Simona Nojea
• banane tăiate rondele

La cină, paste. M-am gândit la o cină consistentă, pentru lipsa de sânge din corpurile noastre. Și m-am gândit la ciuperci. Oricum, eu aș fi în stare să mănânc paste în fiecare zi. 

PASTE CU CIUPERCI ÎN SOS ROȘU

• ce formă doriți/aveți de paste integrale
• o sticlă bulion
• ciuperci
• ceapă
• ulei de măsline
• sare
• oregano
• cimbru
• rozmarin
• boia
• sare
• telofain
• smântănă de soia (opțional)
• fulgi de drojdie inactivă (opțional, dar recomandat)

Călești ceapa în ulei, adaugi ciupercile tăiate cum vă place vouă (felii, cubulețe). După ce leșină puțin ciupercile, pui bulionul. Apoi condimentele și lași să fiarbă totul la foc mic până scade apa și se îngroașă bulionul. Dacă ai pastă groasă de tomate făcută acasă, e și mai bine.

Pentru că mi s-a părut că mi-a ieșit cam puțin sos (și am avut dreptate) am scos și smântâna de soia din frigider pentru orice eventualitate. Și vă scriu mai jos ce bunătate a ieșit din ea.

Pentru că donarea de sânge face o foameee și pentru că sosul a ieșit prea bun și mai voiam supliment, am inventat rapid un al doilea sos din ce am avut pe masă: smântână de soia + drojdie inactivă + sare. Deci parcă ai fi mâncat paste cu ceva sos de brânză. Super bun. Am mâncat ca porcii.

Anumite clarificări, nu pentru mine, ci pentru susținerea reală a postului și dietei vegetariane:

Tensiunea mea mică (care nu e neapărat o chestie rea) și fierul la limită (nu e la limită de speriat) sunt în primul rând ereditare și se datorează și rh-ului negativ (cei cu rh negativ mereu au baiuri cu fierul). Numărul meu de kilograme nu a depășit niciodată 52 nici când mâncam șaorme și mici (și nici nu consider că sunt slabă, poate să spună oricine ce vrea). Cel mai mult am slăbit înainte de nuntă, 47 kg  (mai mult decât când am fost raw vegană) și "culmea", mi-am revenit la 51 cu post cu tot. Am să mă cântăresc la finalul postului, dar ceva îmi spune că voi avea din nou 52 kg. În concluzie, nu am tensiune mică sau fier la limită pentru că nu mănânc carne sau țin post. Fiecare organism e unic. Aia nu înseamnă că dacă organismul nostru e predispus la diabet de exemplu să nu ne mai pese ce mâncăm pentru că oricum vom face diabet. Nu-i adevărat. Tocmai că știm care ar fi baiurile noastre ereditare ne poate ajuta mult să știm cum să jonglăm cu dieta noastră. Eu mi-aș putea regla lejer fierul cu suplimente, dar nu prea sunt adepta pastilelor pentru că avem impresia că reparăm pe o parte, dar de fapt dezechilibrăm pe altă parte. Important e să ne relaxăm și să ne bucurăm inteligent de viață... și să ne acceptăm așa cum am fost creați, fiecare cu bagajul său genetic și karmic.

Berbecul verde în laboratorul ei. Poza făcută pe ascuns de berbecul multicolor.