marți, 13 martie 2018

Ciorbă de burtă fără burtă

Am scris de dimineață articolul în care promiteam că voi începe să postez rețete din ce în ce mai curate și sănătoase. Ciorba aceasta a fost făcută ieri, așa că rețetele de față se exclud. Vorba aia, începem de mâine dieta. Plus că nu e chiar atât de "murdară". Doar smântâna de soia ne-ar putea deranja, în rest totul e simplu și rapid.
În zilele când nu lucrez și nu am alte drumuri prin oraș am mai mult timp liber și îmi place să mă gândesc la tot felul de rețete care știu că l-ar bucura pe soțul meu când ajunge acasă de la lucru. Pentru că merită. Am un soț minunat care mă încurajează mereu și mă face să-mi vină să gătesc cu plăcere în fiecare zi.
Așadar, să trecem la delicioasa noastră ciorbă de burtă, în care nicio văcuță frumoasă cu ochii limpezi și blânzi nu a avut de suferit.

CIORBĂ DE BURTĂ DE POST
(e mai deliocioasă decât varianta clasică și e mult mai puțină bătaie de cap cu gătitul ei)

(în poză am uitat să pun usturoiul și boiaua iute)

Rețeta am adaptat-o din cartea de bucate a restaurantului Cris, îmi place mult mai mult cu pleurotus decât cu soia fâșii:

*din cantitatea rezultată, hrăniți lejer 4 adulți 2 zile la prânz și mai rămâne ceva pe a treia zi
  • cam 6 litri de apă
  • 500 g pleurotus (puteți pune și 1 kg dacă vă place ciorba de burtă cu mai multă carne... cu toate că poate 1 kg ar fi prea mult, dar vedeți voi)
  • 2-3 morcovi medii
  • 2 pătrunjei medii
  • țelină după preferințe, eu atât am mai avut în casă
  • 1 ceapă mare
  • aproape o căpățână de usturoi, puteți pune o căpățână întreagă dacă vă place mult usturoiul, eu n-am pus-o toată pentru că am vrut să aibă un gust echilibrat, să nu fie prea iute
  • 2 foi de dafin
  • maioneză de soia rămasă din weekend... în rețetă scria 500-700g...cred că am avut mai puțin
  • sare
  • boia
  • turmeric
  • tellofein
  • puțină boia iute
  • puțin piper
  • zeama de la o lămâie jum. (aici tot după preferințele familiei, depinde cum vă place)
1. Dați pe răzătoare zarzavaturile (morcovii, pătrunjeii, țelina) și puneți apa peste ele în oală. Alegeți-vă de la început o oală mai mare de 6 litri, va fi mai comod. Eu mi-am dat seama doar pe parcurs și am schimbat oala. Puneți și ceapa întreagă și foile de dafin și porniți focul.


2. În timp ce fierb zarzavaturile, feliați ciupercile.



3. Adăugați și feliile de "burtă" în apa clocotită.


4. În caz că v-ați trezit ca mine cu oala plină, schimbați oala. Dacă ați fost mai înțelepte/înțelepți și totul e sub control, săriți direct la punctul 5.


5. Pregătiți amestecul de smântână de soia. Dacă nu îl aveți făcut, faceți-l în 2 minute apoi adăugați condimentele: usturoiul, turmeric, boia dulce, boia iute, piper, tellofein, sare. 






6. Adăugați smântâna pregătită. Prima dată diluați-o cu un polonic de zeamă și apoi o turnați în oală. Gustați și mai adăugați sare dacă e necesar.


7. Luați de pe foc și lăsați-o puțin să se răcească. Dacă aveți timp și nu așteaptă soțul înfometat după voi... Dacă sunteți în criză de timp cum am fost eu, așteptați vreo 5 minute măcar și adăugați și zeama de lămâie.

8. Puneți în farfurii și așteptați laude. 





Dacă ai lega un bărbat la ochi și l-ai pune să mănânce ar zice că e ciorbă de burtă. Mai ales cei din familiile în care ciorba de burtă se face cu legumele în ea. La noi, mami scotea zarzavatul și rămânea doar zeama și carnea, dar și așa seamănă foarte bine la gust. Am primit note maxime de la toți membri familiei. Eu aș zice că e de zece ori mai bună decât cea clasică pe care românu' o face de Crăciun/Revelion. Pleurotusul îl mesteci lejer, nu simți grăsimea aceea animală deranjantă pe cerul gurii când mănânci, nu te lovește somnul după ce mănânci, iar văcuțele nu au avut de suferit pentru satisfacerea stomacului tău lacom. 
Dar cum se spune, cum îl crești, așa îl ai... 
Cum ce? Stomacul, evident!
Poftă bună și sănătate tuturor!





Vegetarieni bolnavi?

Poți să fii vegetarian și să te îmbolnăvești? Poți. 
Poți să mănânci (aproape) de toate și să nu te îmbolnăvești? Poți, cu un bagaj genetic bun, cu puțin noroc, și  dacă respecți legile cumpătării, echilibrului și ale postului.
Apariția bolii nu ține exclusiv de ce mâncăm, e important CE gândim, CUM simțim (atitudinea noastră în fața vieții, emoțiile etc) și CÂTĂ mișcare de calitate facem. 
Poți să fii un vegetarian care nu mănâncă carne, lactate și ouă, dar e sedentar, mănâncă prăjeli, dulciuri, bea sucuri procesate și e negativist. Sigur te vei îmbolnăvi.
Mi-a fost atrasă atenția că nu mai postez rețete prea bune pe grup și e adevărat într-un fel. Pe de altă parte, e foarte important SĂ ÎNCEPI de undeva... și apoi, să urci tot mai sus. Să acumulezi informații, să experimentezi, să împarți cu ceilalți.
Eu nu sunt nutriționist sau medic. Și chiar dacă aș fi, n-am cum să vă livrez rețete care să fie valabile pentru toți în același timp. Poate avem în grup persoane care sunt la începutul călătoriei lor vegetariene în contextul în care toată viața, sau cel puțin ultimii lor ani au fost plini de mâncăruri nesănătoase, carne de trei ori pe zi, dulciuri, sucuri din comerț etc. Pentru ei, rețeta de shaorma vegetariană cu cartofi făcuți la cuptor e foarte sănătoasă și e un început ușor pentru ei și în acelați timp un pas uriaș. De aici, treptat, vor ajunge poate chiar să se îndrăgostească de gustul germenilor de grâu. Hehe, asta rămâne de văzut, e rezervat doar iluminaților. Sau poate avem pe grup oameni foarte departe ajunși care oricum știu deja tot ce postăm noi și pentru ei e totuna. I-aș invita să mai impartă cu noi din rețetele sau secretele lor, să mai împartă cu amărâții din înțelepciunea lor bogată.
Dacă aș locui singură, dacă nu aș avea părinți (Doamne ferește!) sau soț (nici nu vreau să-mi mai imaginez viața fără soț) aș fi omul cu alimentația cea mai șmecheră și curată din Univers pentru că am citit destule, știu cum ar trebui să sune totul în teorie. Dar cum trebuie să mai gătesc pentru încă trei persoane diferite, care Slavă cerului! totuși încep încet, încet să realizeze foarte multe lucruri și să se obișnuiască cu schimbările sănătoase, nu am cum să postez în grup rețete vegetariene miraculoase, cu tot felul de ingrediente noi.
Dacă trăiți luxul de a nu fi bolnavi grav încă, luați-o treptat. În toate cărțile naturiste/vegetariene pe care le-am citit până acum ne sfătuiau să facem trecerea treptat. Dacă v-ați îmbolnăvit, atunci băgați altileria grea, sucuri crude și crudități, nu vă jucați, nu pierdeți vremea.
Fiecare om e responsabil pentru el și pentru familia lui. Eu chiar îmi doresc să îi ajut/încurajez pe cei din jurul meu și din grup, dar sunt o singură persoană, iar voi sunteți 800 de oameni diferiți cu stiluri de viață diferite și cu vieți diferite. Trebuie să luați ce e bun din fiecare informație, să experimentați, să vă ascultați corpul și să încercați să aveți cât mai bine grijă de el. Și să postați și voi. Ați făcut o salată de care sunteți mândri, ați dat peste un articol interesant, ați încercat o rețetă nouă? Împărtășiți-o cu ceilalți, doar așa ne putem dezvolta.
Voi începe să postez și rețete "foarte corecte" și foarte sănătoase pentru cei puternici, cărora nu le pasă de ce zice mama, soacra, vecinu' etc și vor să mănânce și să trăiască așa cum simt. Pentru că da, am gătit în ultima vreme vegetarian, dar destul de asemănător cu mâncarea românească din ultimii ani, cu uleiuri și prostii...pentru a se obișnui  ai mei mai ușor cu postul și cu trecerea.
Mulți bagă la înaintare replica depășită și total nefondată: "Da' bunicii noștri cum au mâncat carne și au trăit atâția ani?!" Am ajuns să nu mai răspund la întrebarea asta pentru că mi se pare tâmpită, fără supărare. Să încercăm să gândim puțin. În primul rând nu exista mâncare procesată, nu găseai dulciuri în magazine, sucuri, mezeluri etc, nici nu prea erau magazine, deci despre ce vorbim? Și ce carne mâncau, Doamne iartă-mă? Poate făceau o supă de găină o dată pe săptămână, sau cel mult mâncau slănină sau cârnați. Pâinea nu o luau de la Kaufland. Nu căleau legumele în două degete din cel mai ieftin ulei rafinat cum gătesc țăranii din ziua de azi. Lăzile frigorifice nu există de când lumea, deci despre ce vorbim? Iar mulți chiar țineau posturile. Și argumentele pot continua. Uităm repede și ne degradăm repede din păcate.
De aceea zic că în ziua de azi nu se mai poate pune egal între a mânca vegetarian și sănătate, pentru că până și aici sunt foarte multe capcane. Trebuie citite ingredientele tuturor produselor, trebuie să preparăm cât mai mult acasă, cât mai curat și cât mai simplu, trebuie să fim atenți de unde provin fructele și legumele, trebuie, trebuie...nu-i ușor. Dar asta va face diferența dintre sănătate și boală și poate fi frumos dacă o iei ca pe o călătorie personală. Unde ești acum și unde ai putea să ajungi, cum te simți acum și cum te-ai putea simți?...
Ar fi multe de spus, multe de dezbătut, dar am încredere că ați înțeles ideea. 
Și pentru a nu lăsa să treacă critica pe lângă mine fără să iau măsuri, voi pregăti o nouă abordare și noi articole pe blog și în grup pentru că aș suferi cumplit să știu că am învățat sau încurajat greșit chiar și un singur om.
Pentru a nu ajunge așa ceva, vegetarieni bolnavi/oameni bolnavi, vă voi pregăti articole noi și rețete (și) mai sănătoase. Primul proiect se va numi: "O carte pe săptămână". Voi citi câte o carte pe săptămână (nutriție etc) și îi voi scrie recenzia pe blog.
Aveți grijă și fiți responsabili pentru voi! 
O zi minunată tuturor! 



sâmbătă, 3 martie 2018

Ciocolată la micul dejun

Sună destul de obraznic, dar îndrăznesc să spun că e sănătos, dacă tai zahărul și îl înlocuiești cu miere sau altceva atunci clar poți să spui că ai luat un mic dejun sănătos și al naibii de delicios. 
De câteva zile am o mică poftă (mică, dar e acolo!) de ciocolată sau ceva chestie nesănătoasă dulce care să conțină ciocolată. Deja suntem în a doua săptămână de post și e normal să înceapă corpul să facă fițe de detoxifiere. 
Am văzut în Kaufland ieri seară o budincă vegană la plic și da, am cumpărat-o! Pofta de budincă cremoasă și ciocolatoasă a fost prea mare, iar eu prea slabă. Normal că nu a fost ce speram, avea consistența budincii ieftine și chimice pe care o mâncam când eram mici, dar parcă nu avea niciun gust, iar ingredientele erau banale. Așa că mi-am zis că trebuie neapărat să-mi fac mâine dimineață budincă. Pentru binele omenirii.
Mi-au trebuit ani de zile să-mi fac curaj să fac o amărâtă de budincă de tapioca și o cremă dulce care să aibă la bază avocado. Pur și simplu vedeam o groază de rețete pe facebook cu creme de avocado și când era să le pun în practică mă blocam, mi se păreau nefirești, cum ai mânca pizza cu miere de exemplu. Da, am și eu ciudățeniile mele. Dar vă pot spune că avocado e minunat, e tot de ce ai nevoie când vrei să faci o cremă simplă pentru prăjituri sau o budincă rapidă, sănătoasă și delicioasă.

Așa că azi a fost ziua depășirii reținerilor mele legate de tapioca și avocado ca desert. Azi a fost prima dată după șapte ani de experimente vegetariene când am făcut tapioca (perle). Am mai făcut tapioca pudră la începutul călătoriei mele și am rămas traumatizată, mi-am jurat să nu mai cumpăr așa ceva niciodată. Mă bucur că m-am vindecat azi și sigur vor mai urma multe dimineți și seri cu tapioca.



CREMĂ CIOCOLATOASĂ DE AVOCADO:
  • 1 avocado copt (evident)
  • praf de cacao/roșcove (azi am folosit cacao ecologică, mai aveam puțin într-o pungă, vreo 3-4 linguri)
  • miere (după gust, cred că am pus vreo 2-3 linguri)
  • puțin lapte de soia am pus azi (zic că merge și fără lapte dar am pus să mai sporească puțin compoziția să ajungă la toată lumea)
Mixezi totul cu blenderul vertical și te lupți cu tine însăți/însuți să nu dai atacul până nu termini de asamblat toată treaba în pahar.

BUDINCĂ DE TAPIOCA:
  • lași perlele la hidratat în apă rece până mai speli un vas două prin bucătărie
  • scurgi apa și adaugi laptele peste perle 
  • le fierbi și adaugi puțin zahăr sau miere după ce le iei de pe foc (nu mai știu cât le-am fiert dar îți vei da seama când sunt fierte, devin transparente, poți și gusta să vezi cum se simt între dinți...cam 10 min?)
  • poți pune și puțină vanilie (păstaie sau pastă la borcan ar fi ideal dar e scumpă, așa că majoritatea vom pune un pliculeț de zahăr vanilat și vom spera că nu vom păți nimic de la el)

ASAMBLAREA:
Cu siguranță fiecare va asambla desertul cum va dori și mai ales cum va putea și din ce va avea în ziua respectivă. De exemplu, luând toate datele problemei din dimineața asta, eu nu am avut cum să asamblez cele 4 porții decât așa:

3 linguri tapioca la bază
3 linguri piersici din compot (tăiate cubulețe)
2 linguri tapioca
3 linguri crema de cioco
Sugestie: să băgați lingura până pe fundul paharului, să luați din fiecare strat câte puțin. La noi s-au combinat perfect cicolata cu tapioca și piersicile.

A fost o adevărată plăcere trupească și sufletească. Stomacul a fost mulțumit în sfârșit, iar sufletul... v-am mai povestit despre mâncarurile care parcă ne mângâie sufletul și ne liniștesc. Ei bine, și această budincă intră de azi în echipa lor.


Spor la improvizat și savurat!