O ZI "BANALĂ" DE POST

           Naiva de mine a crezut că va avea mai mult timp liber de postat rețete după ce termină cu nunta. Dacă aș putea, m-aș clona doar ca să pot să-mi râd singură în față. Viața noastră e destul de haotică momentan iar timpul ne chinuie cum are el chef. Dar suntem optimiști și credem că lucrurile se vor așeza în curând. Important e că suntem împreună și așa le vom rezolva pe toate.

              M-am tot gândit cum să fac să apuc totuși să postez ceva pe blog, mai ales că peste o lună începe postul și știu că sunt mulți oameni care ar ține postul dar le este groază de rețete și li se pare că treaba e mai complicată decât e în realitate. Pe perioada postului m-am gândit să postez zilnic o variantă de meniu. Așa că încep de azi să-mi fac încălzirea și, de ce nu, să vă încălzesc și pe voi cu niște chestii de bază pe care le voi mai relua.

                Trecem direct la subiect că soțul meu e semiadormit cu veioza aprinsă pentru mine și vreau să mă bag rapid în pat să se poată odihni. Așadar:

MICUL DEJUN

                  Sfânta conservă de năut de la SunFood din Kaufland care nu trebuie să lipsească din casa omului. E vreo 3 lei maxim și îți poate salva viața când nu ai idee sau timp să gătești rapid ceva vegan/de post. Așa că bagi rapid un hummus de toată frumusețea cu o salată simplă de sfeclă (sfeclă dată pe răzătoare + pătrunjel tocat, fără niciun condiment).

* o conservă de năut face hummus cât să mănânce 4 adulți la micul dejun + încă 2 adulți la prânz un fel de felul 2 (sau cât să se răsfațe și un labrador... că de săturat ei nu se satură niciodată)

PRÂNZ

       Supă cremă de dovleac... dacă tot e sezonul lor, zic să facem cură că doar știe Natura/Dumnezeu mai bine decât noi ce să mâncăm în fiecare anotimp. Rețeta simplă dar de efect, lăudată de toată lumea, și de nașul nostru carnivor: dovleac, cartofi, o ceapă (totul fiert, apoi blenduit).

ALTE NEBUNII ÎN TIMP CE FIERBEAU LEGUMELE PENTRU SUPĂ:

       Am ajuns și noi într-un final să luăm niște cătină de la piață. Din 500g cătină cu 2 linguri de miere de salcăm mi-a rezultat fix 500 ml de concentrat de cătină. Am aruncat totul în blender apoi am dat pe strecurătoare și am pus în sticlă. Sticla e de 330 ml. Restul l-am diluat cu apă și le-am servit prima porție de vitaminaC românească dacilor mei liberi.

SMÂNTÂNĂ DE SOIA - am mai scris despre ea, nu o consider extra mega sănătoasă dar poate fi un aliat de nădejde pe timp de post dacă ai oameni mai mofturoși și vrei să fii sigur(ă) că mâncarea îți iese delicioasă. Se face în 3 minute și stă foarte bine la frigider câteva zile. Asta de azi mi-a ieșit aproape identică cu cea de vacă. Am pus cantitățile după ochi. Problema e că se folosește cam mult ulei, dar nu mâncăm în fiecare zi. Și din nou, e o șmecherie ieftină și rapidă de avut în frigider pe timp de post. Mai ales dacă ești la început. 

CINA

Un fel de burgeri vegani

- chifle 

- castraveți

- salată verde

- un fel de șnițel vegan care la început a fost drob de pleurotus

- maioneză cu usturoi (smântână din borcanul de mai sus + usturoi dat pe răzătoare)

Pot să spun că maioneza a fost cea care a legat totul. A fost o combinație aparent simplă, dar delicioasă.

Așa a arătat drobul înainte să devină șnițel. Problema e că nu am avut timp să-l mai țin vreo 15 minute la cuptor. Planul era să fac un drob vegan la cuptor (e și mai sănătos și nu faci fum în casă) pe care să îl feliez și lumea să și-l pună în chiflă. Așa că l-am feliat chiar dacă a fost mai moale și l-am rumenit puțin în tigaie. Deci nu am scăpat de fum azi. 

Compoziție: 

- pleurotus fierte și blenduite 

- semințe de chia

- pătrunjel tocat

- boia

- turmeric

- sare

- piper

- ovăz

- tărâțe de ovăz în loc de pesmentul pe care nu l-am găsit în dulap

- un cartof răzuit 

- zeama rămasă de la conserva de năut (înlocuitorul vegan al oului)

          Gata, mă duc că deja mă simt prea vinovată când tastez. Dar vă las bonus o poză cu un botic scump, în caz că vă plac boticurile de labradori. 

            Sper că vă ajută cu ceva postările mele. Acum o înțeleg perfect pe Mariana Gomboș care mă tot întreba dacă ajută pe cineva postările ei pentru că îi ia timp până pozează și scrie rețetele. Dacă și pe un singur om ajută și îi dă curaj să încerce să țină post cât poate și cum poate el (sau cumva să fie mai atent la ce mănâncă), eu zic că merită efortul de a posta, chiar și în lumea asta nebună în care timpul parcă a luat-o razna și noi după el.

Somn ușor, dragii mei!