Salată la cină?!

Trebuie să recunosc că încă lucrez la problema introducerii unei salate pe zi. Da, așa vegană șmecheră cum am fost și naturistă cum încerc să fiu. Dar nu sunt nici foarte convinsă că vine sfârșitul lumii dacă nu mâncăm în fiecare zi o porție de salată. Cred că sunt alte principii ale alimentației echilibrate mult mai importante. Dar treaba asta încă o mai rumeg.

De când am văzut o rețetă foarte arătoasă postată de Finding Vegan (oamenii ăștia mă omoară cu pozele lor faine) pe care am și distribuit-o în grup (ceva salată cu cartofi dulci la cuptor și quinoa) mi-am tot dorit să o fac în weekend(-ul trecut) dar am fost într-un fel nevoită să o fac azi. Cumpărasem cartofii dulci vinerea trecută, apoi în weekend n-am mai reușit să fac salata și nu am mai putut aștepta până sâmbata aceasta pentru că încep să semnalizeze că își cam pierd prospețimea. Da, adevărate telenovele... iar pe parcurs descopăr că nu mai am quinoa așa că improvizez din nou. 

SALATĂ CU OREZ BRUN, TOFU ȘI CARTOFI DULCI:

Într-un bol mare de sticlă aruncăm următoarele minuni:

- salată verde ruptă cu mâna (ceva fiță naturistă auzită din Italia)

- roșii cherry (altă fiță pentru că încă nu-i vremea lor, deci se poate liniștit fără, eventual un morcov răzuit în loc, mmm)

- pătrunjel verde tocat

- orez brun fiert cu puțină sare

- tofu tăiat cubulețe și rumenit puțin în tigaie cu turmeric și piper, fără ulei (la tofu vreau să renunț, dar trebuia să-l consum cumva odată din frigider)

- cartofi dulci tăiați cubulețe și fierți, apoi rumeniți în tigaie

- ulei de măsline

- zeamă de lămâie

- sare

Puneți orezul și cartofii la fiert și între timp pregătiți salata în bol, apoi amestecați bine toate ingredientele. 

Cu cartofii m-am complicat puțin. Am început prin a pune cubulețele într-un vas de sticlă dat bine cu ulei de măsline + sare + piper pe care l-am lăsat 30 min la cuptor. Pentru că ultima dată când am făcut treaba asta cu niște cartofi de oameni normali (cei clasici) mi s-au ars olecuță, am pus și puțin (mai multă apă) care se evapora prea încet pentru geamănul și săgetătorul meu înfometați. Și ca să previn o revoluție în plin post, am luat tava de la cuptor, am scurs apa și i-am rumenit rapid în tigaie (fără ulei). Nu știu dacă faptul că ei au fiert practic la cuptor în apa aia cu uleiul de măsline și condimente a contat chiar așa de mult (și apoi rumenirea de la final) dar un lucru e sigur: gustul cartofilor a fost minunat.

CONCLUZII:

- voi renunța la tofu pentru că mă deranjează clorura de calciu care e scrisă la ingredientele produsului. Trebuie să fim atenți că nu tot ce-i vegan/bio/etc e și sănătos. Încă lucrez la asta, sunt într-un continuu proces de eliminare a ingredientelor/produselor dubioase din farfurie, fie ele și vegane sau așa-zise bio. Nu e ușor pentru că am ajuns în punctul acesta fără să ne dăm seama și deja mersul la cumpărături a devenit obicei. Dar orice învăț are și dezvăț și dacă ne dăm puțin silința, vom reuși.

- nu regret că nu am mai avut quinoa să fac rețeta originală, acum tind să cred că e chiar mai delicioasă varianta cu orez brun

- susanul negru e doar pentru coloristică în poză, dacă mâncăm susan nemăcinat îl mâncăm degeaba

- personal am mâncat cu mâna această salată și a fost o experiență chiar plăcută, nu știu ce-mi veni, mi-am urmat pur și simplu instinctul
- chiar dacă ideea de salată la cină nu prea e pe placut românilor, această rețetă e sățioasă și nu ți se face foame peste două ore după ce ai devorat-o

- geamăna mea a fost cucerită de această salată, săgetătorul nu s-a putut pronunța pentru că și-a pus prea mult ardei iute încât să mai simtă gustul mâncării (avem mereu ardei iute măcinat în ulei de măsline în frigider pentru sângele oltenesc din familie)

- personal mi-a plăcut mult această rețetă și am o presimțire că o voi mai folosi și adapta în viitor destul de des, abia aștept să o pregătesc și pentru berbecul multicolor care a lipsit azi de la cină