Banala supă de dovleac

Recent am mâncat cea mai bună supă de dovleac de post de până acum, făcută de mama berbecului meu multicolor, o leoaică cu ochi senini. Și cum a fost atât de drăguță să-mi dea și mie un borcan să îmi fac și acasă, n-am mai stat pe gânduri și am încercat să reproduc rețeta după cum am crezut eu că a fost făcută. Evident că nu mi-a ieșit la fel de bună, pentru că a noastră leoaică nu folosește nebunii d-astea moderne, cum ar fi smântână de soia și turmeric, ci a mers direct la țintă cu ingrediente simple și gustoase.

Din cauză că în această casă trăiește un săgetător pretențios am fost nevoită să folosesc smântână de soia, iar turmericul l-am pus așa, din obișnuință. Cum pun și boia, în aproape orice. Nu știu de unde obsesia asta pentru boia, dar sunt pe drumul vindecării. De exemplu, aici am renunțat la ea. Mă mir cum am reușit. 

Supă de dovleac (de post)

- olecuță ulei de măsline

- morcovi

- pătrunjel

- țelină (opțional)

- pastă de ardei

- sare neiodată

- turmeric

- în poză văd și borcanul cu boia, nu mai înțeleg nimic, cred că-s bântuită de boiaua asta, eu așa țin minte că nu am pus...

- 1 borcan de dovleac (ei îl conservă cu frunză de mur în loc de alt conservant, interesant, așa-i?) 

- mărar verde

- smântână de soia

Dăm pe răzătoare sau tocăm morcovii, tocăm țelina și pătrunjelul, aruncăm totul în oala cu puțin ulei pe fund, adăugăm pasta de ardei, sarea și călim.

 Din poză lipsește sfântul bulion preaslăvit de olteni care rar lipsește o zi din farfuriile acestei case. Deci, da, apoi punem o țâră de bulion, turmeric, vegeta vegană dacă avem, apă și lăsăm la fiert. Când au început să se înmoaie legumele, adăugăm dovleacul și într-un bol separat pregătim smântâna + mărarul. Smântâna de soia se adaugă la fel ca smântâna de vacă: amestecăm smântâna cu 2 polonice din supa care fierbe și doar apoi o băgăm toată în oală, alfel se brânzește.

Mai lăsăm să fiarbă câteva minute și gata-i toată treaba.

Ai mei au spus că a ieșit foarte bună, a gustat și berbecul meu din ea și a fost de aceeași părere, dar eu aș fi vrut să mă apropii mai mult de rețeta originală. Data viitoare scot țelina din ecuație, aia-i clar, prea a fost ea în centrul atenției cu aroma ei puternică. Promit că voi reveni într-o zi cu rețeta clasică și incredibil de delicioasă. Fără smântână și făină (nici eu n-am pus făină) și totuși cremoasă și foarte bună.